Petreceri pentru "balauri"

Câţi dintre noi nu au trăit măcar o dată-n viaţă acel moment stânjenitor în care, de ziua noastră, părinţii au organizat o petrecere "surpriză"? Eu unul am trecut o dată printr-o asemenea petrecere şi spre surprinderea mea, nu mai era o petrecere surpriză, ci mai mult se numea surpriza din petrecere! Am asistat la multe petreceri... şi pe vremea când eram doar un tânc şi nu puteam să pronunţ prea bine cuvintele, mi-am dat seama că de obicei cei care animau evenimentul trebuiau să fie prinţi şi prinţese... nu prinţi în costume de prinţese... şi vice-versa!
Odată cu împlinirea celor şase ani de viaţă ai mei, părinţii au angajat printr-un apel telefonic un grup de animatori. Mama găsi într-un ziar mai vechi un anunţ care suna cam aşa: "Petreceri copii... la un preţ senzaţional de mic!". Sună într-un târziu şi începu să discute detaliile pentru petrecere. Dacă vă întrebaţi de unde ştiu toate acestea, ei bine... pe vremea aceea eram foarte neastâmpărat şi curios. Mă ascunsesem într-un mic dulap din camera lor în speranţa că voi putea afla ce cadouri voi primi, însă, neintenţionat, am aflat mai multe decât ar fi trebuit.

Ziua mea de naştere are loc la începutul vacanţei de vară, tocmai de aceea am avut parte de o vreme frumoasă, călduroasă şi foarte amuzantă, având în vedere că prietenii mei erau toţi prezenţi. Animatorii ajunseseră într-un final, prietenii mei devenind odată cu venirea lor foarte încântaţi şi plini de zâmbete. La un moment dat, un nor de linişte se aşternu asupra noastră. Unul dintre animatori, puţin mai dolofan de felul său, era îmbrăcat într-o rochie pestriţă care imita foarte mult straiele unui ţăran din vremurile feudale. Ne-am dat seama imediat că toate părţile... generoase şi... păroase ale bărbatului nu aveau ce căuta în acea rochie.
Pieptul său imens era plin de păr, iar degetele butucănoase, deşi foarte scurte, îi atârnau în afara mănuşilor de parcă era un borcan cu murături. Toţi am început să strigăm şi să urlăm în faţa acelui monstru ciudat. Bărbatul se uita la el foarte nedumerit, neştiind ce anume ne deranja. Se uita şi analiza fiecare detaliu asupra pielii lui, apoi deodată îşi mută privirea asupra vestimentaţiei.
Căzu într-o stare de tăcere şi confuzie, când deodată îşi ridică privirea şi urlă: "Băi tată! Ăştia iar mi-au schimbat hainele!". Sări în aer de furie şi îşi luă tălpăşiţa prin tot amalgamul creat. Intră în maşina parcată în faţa casei; maşina începu să se cutremure în toate direcţiile. Din exterior puteai observa încercările eşuate ale bărbatului de a se îmbrăca cu un nou costum, de data aceasta fiind un costum bărbătesc. Fiind foarte agitat, bărbatul stătea cu spatele spre geamul maşinii, iar astfel am putut să îl vedem în momentele sale de "glorie". Mâinile îi zburau nebuneşte prin aer încercând să caute mânecile hainei. Nu a fost una dintre cele mai frumoase petreceri din viaţa mea, însă a fost plină de surprize... eu unul ştiu că am fost bucuros atunci când totul se terminase având ocazia să mă pun în pat în sfârşit.