Leacul unei culturi batjocorite

Prea des suntem martorii unor atacuri continue asupra educaţiei şi culturii româneşti. Stop! Astăzi trebuie să punem capăt acestor comportamente barbare şi să începem să apreciem mai mult ceea ce are cultura noastră de oferit. Desigur, nici obiceiurile împrumutate sau preluate din străinătate nu trebuie înlăturate, aşadar, haideţi să aflăm împreună care ar fi leacul pentru această cultură batjocorită de timpuri şi mentalităţi. 

Mai curând decât v-aţi imagina, în Bucureşti va începe un festival care ar putea să vă aducă multă bucurie în suflet. Dacă nu aţi mai văzut demult o piesă de teatru care să vă facă inima să tresară de entuziasm sau o scenă plină de actori care să vă încânte cu personajele pe care le întruchipează, iată că Bucureştiul aduce pentru al 7-lea an consecutiv teatrul în stradă. Pentru cei interesaţi, acest eveniment se adresează tuturor celor care vor să participe la 7 zile de distracţie şi frumuseţe. Teatrul de stradă este unic prin faptul că invită cei mai buni actori, aceştia fiind nevoiţi să stea nemişcaţi pentru lungi perioade de timp spre uimirea celor care îi observă.

 

Festivalul Internaţional de Statui Vivante vă aşteaptă în perioada 30 mai - 5 iunie să îmbrăţişaţi arta teatrului şi să vă lecuiţi de lucrurile prezentate la TV. La acest festival vor participa o mulţime de actori veniţi din ţări precum Olanda, China şi Austria. În ceea ce priveşte programul în care se va desfăşura festivalul, acesta arată astfel: 

• 30 mai – Deschiderea Festivalului (Noaptea Statuilor Vivante), Casa Filipescu – Cesianu, ora 20.00
• 31 mai – 1 iunie – Parcul Humulești (cartierul Ferentari)
• 2 – 3 iunie – Parcul Crângași (cartierul Crângași)
• 4 – 5 iunie – Parcul Herăstrău, intrarea din Șoseaua Nordului („Locul de la Roata mare”)

În cazul în care nu sunteţi încă siguri dacă vreţi să participaţi la acest festival interesant şi încă vă puneţi întrebări, daţi-mi voie să vă răspund la ele.

Ce o să văd la Festivalul Internaţional de Statui Vivante?

Această întrebare o au majoritatea persoanelor care nu au mai participat până acum la teatrul stradal organizat în cadrul festivalului. Cu toate acestea, răspunsul este pe cât se poate de simplu. Festivalul Internaţional de Statui Vivante adună actori din mai multe colţuri ale lumii şi îi provoacă, spre admiraţia tuturor spectatorilor, să se deghizeze în statui şi să stea nemişcaţi pentru mai multe ore.

Cât costă intrarea la festival?

Deşi există multe spectacole şi piese de teatru pentru care, din păcate, trebuie să plătiţi pentru a le vedea, pentru a deveni un spectator în cadrul festivalului nu trebuie decât să vă prezentaţi la locurile amintite anterior. Nu se percepe nicio taxă de participare!

Pot să mai aduc pe cineva cu mine?

Cu siguranţă! Actorii vor fi mai mult decât încântaţi să vadă cum lumea se adună în jurul lor şi cum le este apreciată munca. Desigur, festivalul acesta se adresează oricărui cetăţean român, deoarece nu doar bucureştenii au privilegiul de a vedea în carne şi oase actorii. Pe lângă acest aspect, este foarte cunoscut faptul că acolo unde sunt mai mulţi, distracţia este mult mai mare, aşadar, de ce să nu se distreze mai mulţi?

Dacă în această perioadă vă aflaţi la muncă sau pur şi simplu nu reuşiţi să ajungeţi, nu e nimic! Se pare că Bucureştiul are un fel de tradiţie anuală odată cu apariţia acestui festival. Anul viitor poate vor fi mai mult de 7 zile, cine ştie? 7 zile de festival, după 7 ani în care s-a organizat an de an. Cu siguranţă nu veţi fi dezamăgiţi de cele pe care le veţi vedea şi cu siguranţă veţi dori să revedeţi cât mai curând actorii care v-au lecuit de batjocura unora.

Spectacolul zănaticilor

Unul dintre cele mai frumoase lucruri care poate exista este teatrul. Din acest motiv, astăzi vă voi vorbi despre un spectacol cu adevărat inedit la care trebuie neapărat să participaţi. 

În principiu, majoritatea nu mai acordă atât de multă atenţie şi timp pentru a se îngriji şi de latura umană care ţine de creativitate şi satisfacerea spiritului critic, însă acest lucru este pe cale să se schimbe. Indiferent de câţi dintre dumneavoastră ştiţi deja despre acest lucru, însă începând cu 30 mai, la Bucureşti are loc deschiderea Festivalul Internațional de Statui Vivante, la Casa Filipescu - Cesianu. Acest spectacol se adresează tuturor celor care vor să se bucure de numere unice în teatru şi artă în aer liber. Aţi citit bine, Festivalul "Noaptea Statuilor Vivante" va avea loc în aer liber, aşadar dacă sunteţi în trecere sau nu aveţi ce face în acea zi, sunteţi invitaţi să vă alăturaţi celorlalte sute (poate chiar mii) de bucureşteni care vor participa pe durata întregului festival şi se vor bucura de "Statuile Vivante".

Numerele sunt de-a dreptul uimitoare, aducând în România un nou stil de teatru, şi anume teatrul de stradă. Participând la un asemenea teatru, actorii care înfăţişează statuile vor sta nemişcaţi perioade îndelungate de timp, spre a fi admiraţi şi de spre a crea confuzie printre spectatori. Capacităţile artistice ale actorilor ajung la apogeu prin intermediul teatrului stradal, oferind astfel garanţia unui spectacol deosebit, fără erori. În principiu, oamenii care asistă la numerele stradale sunt uimiţi de abilităţile impresionante ale actorilor de a rezista în diferite condiţii la dorinţa de a se deplasa din locul iniţial. Oricum ar fi, dumneavoastră trebuie să ştiţi până atunci că festivalul se desfăşoară în perioada 30 mai - 5 iunie, o premieră pentru România, astfel încât oferind 7 zile de distracţie şi frumuseţe artistică.

Programul spectacolului este următorul:

30 mai – Deschiderea Festivalului (Noaptea Statuilor Vivante), Casa Filipescu – Cesianu, ora 20.00
31 mai – 1 iunie – Parcul Humulești (cartierul Ferentari)
2 – 3 iunie – Parcul Crângași (cartierul Crângași)
4 – 5 iunie – Parcul Herăstrău, intrarea din Șoseaua Nordului („Locul de la Roata mare”)

Festivalul "Noaptea Statuilor Vivante" este un spectacol al zănaticilor care s-au dăruit trup şi suflet pentru personajele pe care le întruchipează, adresat dumneavoastră, altor zănatici care trăiesc prin intermediul statuilor. Zâmbetele sunt garantate cu ajutorul costumelor haioase şi frumoase cu care actorii vor apărea în feţele dumneavoastră. Şi să nu uitaţi! Intrarea la festival este liberă, iar cea mai importantă regulă pe care colectivul de actori ai festivalului o impune tuturor participanţilor este să vă distraţi! 

Top 5 actori din seriale

Când vine vorba de filme şi de seriale, actorii pe care îi plac cel mai mult provin din seriale. Deşi am văzut foarte multe filme care pot egala cu uşurinţă sezoane întregi ale multor seriale, am o slăbiciune şi nu pot să spun că filmele sunt mai bune decât serialele. Faptul că un serial se poate întinde pe mai multe sezoane, provocând astfel suspans şi o dorinţă arzătoare de a cunoaşte mai mult, mi se pare mult mai tare decât un film care durează doar câteva ore. Consider că poveştile spuse pe o durată mai mică de timp, dar mult mai frecvente, sunt mult mai bune. Aşadar, în această postare vreau să vă dau câteva nume ale actorilor mei preferaţi.

Deşi nu este o noutate, şi ştiu că mulţi dintre voi deja ştiţi asta, sunt un foarte mare fan al serialului The Walking Dead. Nu încape îndoiala atunci când vine vorba de faptul că Andrew Lincoln este actorul meu preferat. Aş putea să spun totuşi că există o confruntare strânsă în adâncul minţii mele între el şi Norman Reedus. Revenind la Andrew Lincoln, acesta este actorul meu preferat, întrucât a dat viaţă unui personaj în care mă regăsesc. Cel mai mult m-a impresionat faptul că, deşi el este englez şi are accent britanic, cumva reuşeşte să vorbească cu accent american, ceea ce aduce un efect aparte serialului.

Michael C. Hall, cunoscut pentru rolul său legendar din serialul Dexter, se află şi el în topul actorilor mei preferaţi. Pot să spun că "Dexter" este primul meu serial de suflet care îşi va vea locul întotdeauna în inima mea. Interpretându-l pe Dexter Morgan, Michael C. Hall a adus la viaţă o latură a mea pe care nu o cunoşteam până după ce am terminat de văzut întreg serialul. Este unul din acele seriale care te face să vrei mai mult, dar mai presus de toate, este unul dintre acei actori care te schimbă pe viaţă.

Bryan Cranston, Aaron Paul şi Jonathan Banks. Îmi este foarte greu să spun că am un favorit în ceea ce îi priveşte pe cei trei titani din Breaking Bad. Trebuie să recunosc faptul că am fost foarte disperat să aflu deznodământul serialului. Familia mea îmi este martoră şi ştie cât de multe ore am pierdut vara trecută în faţa computerului, pe o căldură insuportabilă, uitându-mă cu sufletul la gură la episoade. Cu o oarecare reţinere, trebuie să îl aleg pe Jonathan Banks, cel care a jucat rolul fostului poliţist din Philadelphia, Mike Ehrmantraut. Rolul acestuia a adus o mare contribuţie pentru serial, fiind tipul geniului din spatele tuturor operaţiunilor cu caracter agresiv.

Acum a venit vremea să trec puţin şi pe la serialele mai puţin violente. Grey's Anatomy reprezintă de asemenea un mare interes pentru mine, întrucât m-am uitat foarte mult la el. În prezent nu mai am timpul necesar pentru a-i viziona episoadele, însă ştiu sigur că toate sezoanele pe care le-am văzut la TV mi-au plăcut la nebunie. Fără alte introduceri, Patrick Dempsey este cel mai interesant actor. Are acel har special pe care puţini actori îl au. Ironia face că el iniţial încercase să primească rolul pentru Dr. House, din serialul cu un renume la fel de mare, House.

Ultimul, dar nu cel din urmă, Damian Lewis, cel care este centrul atenţiei în Homeland. Homeland este cel mai nou serial pe care am început să îl vizionez în timpul liber. Îmi place foarte mult acţiunea, întrucât la fel ca la Dexter, logica nu lipseşte, ceea ce mă încântă foarte tare. Pe lângă aspectul special pe care îl are, acesta se mulează la perfecţie în rolul personajului pe care îl întruchipează, Nicholas Brody.

Papillon

Cu siguranţă am avut un weekend minunat. Sâmbătă seara am petrecut-o vizionând un film de nota 10, şi anume Papillon, de Franklin J. Schaffner. Filmul îi are ca protagonişti pe actorii Steve McQueen şi Dustin Hoffman. "Papi" (McQueen) se află în postura unui nevinovat acuzat de uciderea unui proxenet in Franţa. Acesta este trimis la închisoare pe Insula Diavolului (colonie franceză). Pe drum, Papi se întâlneşte cu Louis (Hoffman), Dega cum îi mai spune el, iar acesta este angajat de către Dega pentru a-i fi bodyguard. Ce este drept, în timp această meserie se transformă treptat într-o frumoasă prietenie.

În încercarea de a-l proteja pe Dega de un gardian foarte rău, Papi este trimis la o închisoare în care nu îi este permis să iasă din celulă, iar drepturile umane îi sunt încălcate cu desăvârşire. Ţinând cont de faptul că Papi îi salvase viaţa, Dega îi trimitea în secret raţii în plus de mâncare. În cele din urmă, directorul închisorii află că Papi primea raţii suplimentarea de mâncare şi îl supune unor chinuri groaznice în schimbul numelui celui care îi trimitea mâncarea. Este forţat să petreacă luni de zile în întuneric deplin, crezând că astfel o să cedeze şi o să îl convingă să îl dea în vileag pe Dega. Puterea prieteniei, demnitatea şi hotărârea lui Papi îl împiedică să îşi dea prietenul de gol în faţa infamului director. Nu după mult timp după ispăşirea pedepsei, acesta este trimis la închisoarea în care se afla şi Louis.

Perioada ce va urma în noua închisoare îl va determina pe Papi să evadeze. Meştereşte împreună cu alţi doi colegi de cameră un plan de evadare, ba chiar încearcă să îl convingă şi pe Dega să se alăture, însă acesta refuză, iniţial. După ce îşi pun planul în aplicare, doi dintre prizonieri reuşesc să sară peste gardul închisorii, toate acestea în timpul unui spectacol ce avea loc în curte, însă unul dintre ei este răpus de un paznic. Dega încearcă să îl salveze, dar este forţat totodată să evadeze atunci când este zărit de un puşcăriaş homosexual. Cei trei evadaţi traversează prin intermediul unui bărbat cu o barcă distanţa dintre insula principală şi insula în care voiau să ajungă.

Peripeţiile se ţin scai de cei trei, însă deznodământul este unul cu totul tragic. Îmbătrâniţi, Papi şi Dega sunt mutaţi într-o mică comunitate unde îşi puteau duce viaţa până când moartea urma să îi răpună. Louis se afla de mai mult timp în acea zonă, având o casă frumos mobilată, grădină cu legume şi câteva animale. Singurătatea se pare că îl transformase pe săracul Louis într-un bătrân senil, dar i se citea în suflet bunătatea. Papi află că, acolo unde se afla el exista un mod de a evada pe mare. La fiecare 7 valuri care loveau insula, cel de-al şaptelea val era cel mai puternic, putând astfel să îl trimită departe de stâncile ascuţite. Încearcă astfel să îl convingă pe Dega să i se alăture, însă nu reuşeşte. După ce îşi ia rămas bun de la prietenul său, Louis, Papi îşi aruncă pluta confecţionată în apă apoi se aruncă şi el. Se spune că, după ce a ajuns pe insula mamă, Papi a reuşit să îşi trăiască viaţa în libertate.

Filmul a avut un impact emoţional foarte puternic asupra mea. Povestea de prietenie dintre cei doi şi peripeţiile pe care le-au avut împreună m-au făcut să îmi regândesc viaţa într-o oarecare măsură. Oare câţi prieteni ar fi dispuşi să mă urmărească dacă i-aş ruga să vină cu mine? Sau... Câţi dintre prietenii mei mi-ar trimite mâncare dacă aş fi închis pe nedrept? Voi lăsa timpul să treacă, astfel poate că voi primi câteva răspunsuri sincere, însă până atunci mă voi bucura de libertate. Vă recomand cu drag acest film!