Se afișează postările cu eticheta recenzie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta recenzie. Afișați toate postările

luni, 2 februarie 2015

"I am Sam"

De curând am avut ocazia să mă uit la un film excepţional. Acesta se numeşte "I am Sam", adică "Eu sunt Sam". Filmul prezintă povestea unui bărbat care suferă de autism, tată pe de altă parte, care încearcă să câştige un proces privind custodia fiicei lui. Deşi Sam Dawson gândeşte la capacitatea unui copil de 7 ani, boala nu îl împiedică să iubească, iar luptele pe care le duce în tribunal, alături de avocata lui, Rita Harrison Williams, se dovedesc a fi foarte înduioşătoare, întrucât argumentele pe care le aduce Sam, aparent banale, sunt foarte convingătoare. 


Indiferent de faptul că acesta este un film, povestea te pune în ipostaza personajului principal, făcând astfel posibil transferul de sentimente de la personaj către persoană. Pe mine m-a impresionat foarte mult acest film. Coloana sonoră este aleasă foarte bine, conturând subtil cadrul trist din spatele acestei poveşti. Mesajul cel mai important care l-am putut regăsi în acest film este acela că oricât de bolnavi am fi şi indiferent de stadiul la care gândim, nimeni nu poate să conteste puterea noastră de a iubi. 


Dakota Fanning interpretează rolul fiicei lui Sam, adică pe Lucy. O foarte bună actriţă pe de altă parte, Dakota a reuşit să dea o notă aparte filmului, în ciuda faptului că era o copilă pe atunci. Frumuseţea chipului şi inocenţa ei au ajutat foarte mult la definirea personajului. Dacă în film nu ar fi jucat această fată, vă spun sincer că nu m-aş mai fi uitat la el cu acelaşi interes. Acelaşi lucru se poate spune şi despre actorul care l-a interpretat pe Sam, Sean Penn. Filmul este plin şi de secvenţe amuzante. Prietenii lui Sam, care sunt de asemenea bolnavi, provoacă anumite situaţii care stârnesc cu uşurinţă râsul. Per total pot spune că am urmărit cu un mare interes filmul şi că merită vizionat.

vineri, 14 noiembrie 2014

Recenzie parfum Myrurgia Yacht Man Blue

A trecut ceva timp de când v-am prezentat produsele mele de la Aoro. Astăzi revin cu un parfum pe care îl apreciez foarte mult. Este vorba de parfumul pentru bărbaţi Myrurgia Yacht Man Blue, a cărui miros îmi readuce la viaţă toţi stimulii căilor respiratorii. Îmi place la nebunie faptul că este un parfum aromatic, ce pune în evidenţă tonurile verzi şi esenţa de cedru şi migdale. Este, probabil, unul dintre cele mai bune parfumuri pe care le-ar putea avea un bărbat, deoarece şi preţul este foarte avantajos. Îl puteţi găsi pe Aoro la preţul extraordinar de doar 29 RON. Aspectul recipientului este de asemenea foarte plăcut. Modul de deschidere a capacului şi culoarea lichidului nu fac nimic altceva decât să te încânte de fiecare dată când îl ţii în mână. Pe mine m-a vrăjit! 


Dat fiind faptul că fratele meu mi-a făcut un cadou frumos când s-a întors din Grecia, mi-am propus să îi fac şi eu un cadou care să îl ţină minte. Am vrut musai să testez acest parfum Myrurgia Yacht Man Blue, pentru că mă împingea curiozitatea să aflu cum miroase, însă el a ajuns în mâinile fratelui meu, care este foarte mulţumit de calitatea acestuia. Aşadar, acest parfum este un foarte bun cadou pentru bărbaţi, întrucât are un raport calitate-preţ super avantajos. Şi pentru că tot am adus în discuţie avantajele acestui parfum, trebuie să subliniez faptul că este foarte persistent şi nu necesită o utilizare în mod excesiv. Intensitatea parfumului este de asemenea foarte bună, întrucât îl simt de la capătul dormitorului meu, de fiecare dată când fratele intră în cameră. 


Parfumul a fost lansat în anul 2001 şi este dedicat persoanelor elegante, cu simţul rafinamentului; Yacht Man Blue este unul din acele parfumuri barbati care oferă o prestanţă aparte purtătorului. A fost conceput pentru cei cu gusturi plăcute, având un miros fin şi plăcut. Impresia mea generală asupra acestui parfum este foarte bună. Cu toate că acest parfum este perceput ca fiind adoptat doar la petreceri, eu îi văd utilitatea în viaţa de zi cu zi. Îmi place la nebunie şi l-aş folosi de fiecare dată când aş avea ocazia, fiindcă este un parfum ce oferă prospeţime şi unicitate. Promite foarte multe ca parfum, de aceea eu vă recomand să îl cumpăraţi cu încredere de pe Aoro. Până acum, magazinul Aoro.ro nu m-a dezamăgit! Varietatea produselor şi preţurile accesibile reprezintă o foarte bună modalitate de a fi în pas cu cele mai râvnite produse de cosmetică din lume. 

De fiecare dată când fratele meu se dă cu acest parfum, o nebunie de arome se dezlănţuie în cameră. Este un parfum ce merge folosit în orice anotimp, atât pe timpul zilei cât şi noaptea, deşi eu i-aş vedea utilitatea mai mult în timpul zilei. Rezultatul mirosului acestui parfum este imaginea pe care o creează şi ideea de rafinament. Dacă ar fi să asociez acest parfum cu o vietate, cred că acest parfum s-ar potrivi de minune cu simbolul unui lup. Fiecare parfumare este o experienţă extraordinară şi merită fiecare bănuţ alocat achiziţionării lui. Vi-l recomand cu plăcere!

marți, 28 octombrie 2014

Kurtmann's October

Luna aceasta, deşi am întârziat puţin cu recenzia asupra hainelor pe care le-am primit de la Kurtmann, nu mi-am permis să nu vă arăt cu ce mă echipez pentru sport. De la începutul verii mi-am dorit foarte mult să mă apuc de sport, lucru care s-a întâmplat în cele din urmă. Maieul şi perechea de pantaloni care urmează să îi prezint sunt cele mai confortabile haine pe care le-am putut purta vreodată în timpul activităţilor sportive. Aceste haine îmi permit să mă mişc şi să mă simt liber. Nu de mult eram un fan al leneviei, dar mi-am dat seama că trebuie să fac ceva în privinţa acestui aspect. Astfel, cu multă muncă şi sudoare, am început să fac sport. 

Am ales maieul negru deoarece ştiam că o să transpir foarte mult de la efort, iar faptul că port o haină fără mâneci reprezintă un avantaj pentru mine. Bershka, pentru că în ultima perioadă port din ce în ce mai des haine de la această marcă, este numele ce apare pe eticheta de la spate. Materialul este foarte bun, întrucât până acum nu m-am confruntat cu iritaţii sau pete. Se calcă foarte uşor şi lasă pielea să respire. 

În ceea ce priveşte perechea de pantaloni, am fost mult mai mulţumit de ei decât de perechea anterioară de pantaloni de sport. Cel mai mult la aceşti pantaloni îmi place faptul că sunt foarte confortabili şi nu capătă un aspect neplăcut, nici după spălare. Drept este faptul că am avut o problemă cu mărimea, întrucât mi-ar fi trebuit o pereche ceva mai mică, însă nu mă deranjează nici cu un număr mai mare decât măsura pe care o port de obicei la celelalte perechi de pantaloni. Pe interior sunt foarte pufoşi, iar la exterior au o ţesătură elastică şi foarte rezistentă la căzături. Au croi conic şi un aspect simplu (exact ce căutam de mult timp la o pereche de pantaloni). Pentru că nu vreau să omit poate unul dintre cele mai importante aspecte, pantalonii sunt marca Jack n Jones.

Adevărul este că după câteva ore de sport, chiar dacă mă aştept să fiu transpirat până la refuz şi să capăt un miros neplăcut, nu mi s-a întâmplat aşa ceva cu aceste haine. Aşa cum menţionam mai sus, maieul îmi lasă pielea să respire, iar pantalonii fiind puţin mai largi nu mă incomodează deloc. Nici nu mă trezesc cu vreo surpriză neplăcută la nivelul gambelor, loc în care am pielea destul de sensibilă. 

Spre deosebire de alte haine, pot spune că acestea două sunt foarte "prietenoase" şi chiar îmi plac. Sunt mulţumit de ele, iar de fiecare dată când mă îmbrac cu ele mă simt plin de energie, ştiind că pot să fac sport şi să mă simt în largul meu, fără să îmi fie frică de faptul că se aşează ciudat pe mine sau că voi face "baltă" la spate din cauza transpiraţiei.

În cele din urmă, aş vrea să le mulţumesc din nou pentru o sponsorizare reuşită, aş spune eu. Kurtmann mi-a dovedit din nou că se poate să existe şi un magazin de haine bun în ţara asta. M-am îndrăgostit pe loc de modelele lor la haine şi toate mărcile noi pe care le aduc frecvent, în folosul clientului. Recomand tuturor să îşi cumpere haine de pe site-ul acestora şi vreau să subliniez faptul că doar de pe Kurtmann te poţi îmbrăca elegant şi ieftin pentru vremea capricioasă de afară.

vineri, 22 august 2014

Recenzie Guess Seductive Homme

Nu ştiu câţi dintre voi sunteţi ca mine, iar aici mă refer în special la bărbaţi, dar eu unul nu pot pleca de acasă fără să ştiu că m-am dichisit bine. O fac pentru că nu vreau să fiu respingător, aspect foarte important pentru mine în viaţa de zi cu zi. Mi se pare de bun augur să ies pe stradă, să arăt bine, îngrijit, să miros frumos şi să fiu elegant. Desigur, m-am mai întâlnit şi cu persoane diametral opuse în această privinţă, însă nu îi judec. Ceea ce încerc să subliniez aici este faptul că frumuseţea exterioară o reflectă pe cea interioară. Un corp neîngrijit este oglinda unui suflet neîngrijit.
Fiie că este vorba de o plimbare prin oraş sau o vizită la rude, înainte să ies din casă, igiena orală, duşul şi hainele mereu curate şi călcate nu pot lipsi! Mă îngrijesc întotdeauna înainte să ies; caut să fiu cât mai frumos şi să atrag atenţia celor de lângă mine. Desigur, nu sunt un om narcisist, însă îmi place să mă simt bine în pielea mea, iar eu nu mă pot simţi bine în pielea mea ştiind că nu am o imagine curată... la propriu!

Unul dintre aspectele la care ţin cel mai mult este spălatul. Sunt bărbat, iar ca orice bărbat mai transpir, în special pe timp de vară. Astfel, eu de fiecare dată după ce mă spăl apelez la un deodorant şi un parfum. Este o senzaţie de nedescris să ştii că ai făcut tot posibilul să te aranjezi şi să arăţi/miroşi foarte bine! Eu o fac foarte frecvent şi mă simt foarte mulţumit de rezultate, până acum. Desigur, mai sunt şi acele momente în care sunt pe fugă şi nu mai apuc să duc totul la capăt aşa că încep să sar peste câteva etape. De foarte multe ori mi s-a întâmplat să fug de acasă, dându-mă doar cu deodorant.


Pentru că tot am început un subiect pe tema igienei personale, vreau să vă prezint unul dintre produsele mele preferate. Cumpăr foarte frecvent produse de îngrijire personală din magazinele offline, însă mă arăt mai mulţumit de comenzile din mediul virtual, deoarece nu prea mai suport preţurile. Aşa cum precizam în multe alte articole de-ale mele, această eră a tehnologiei ne permite să avem gadget-uri care mai de care, în prealabil cu conexiune la internet, putând să comandăm foarte multe lucruri prin intermediul acestora. Şi, de ce nu? Chiar şi produse de îngrijire personală! Pentru mulţi dintre noi este un must have foarte important, deoarece magazinele din mediul virtual s-au arătat în nenumărate rânduri mult mai eficiente şi avantajoase decât cele offline.

Revenind la acel produs despre care vă vorbeam, este vorba despre un parfum bărbătesc. Acesta a fost comandat de pe Aoro.ro, magazinul meu preferat de îngrijire personală din mediul virtual. Şi dacă vă întrebaţi, da, şi bărbaţii au nevoile lor în materie de frumuseţe! Dar nu fac referire la machiaje sau fonduri de ten. Să fim serioşi! Numele parfumului este Guess Seductive Homme. Chiar numele denotă faptul că mirosul este unul foarte seducător. Testându-l am realizat faptul că mirosul persistă destul de mult. Mai am un prieten care şi-a cumpărat cândva acelaşi parfum, iar el a spus pe atunci că are o durabilitate medie, aspect pe care eu l-am confirmat în momentul de faţă. În ceea ce priveşte efectul mirosului, lumea percepe cu uşurinţă mirosul de la o distanţă de 2 sau 3 metri.


Dacă eşti bărbat şi te uiţi după un parfum cu adevărat seducător, Guess Seductive Homme este parfumul potrivit pentru tine. Mirosul este unul dulce, din felul în care îl percep eu. Acest parfum are un efect năucitor asupra nărilor mele. Este atât de elegant şi de dulce încât îi pot purta mirosul aproape în orice circumstanţe. La o petrecere, într-un club sau la o întâlnire... Acest parfum va face inimile fetelor să bată cu putere. Este acel tip de miros pe care îl caută o femeie la un bărbat. Din punctul meu de vedere parfumul este făcut pentru o vestimentaţie casual. Îmi place foarte mult acest parfum datorită mirosului pe care nu îl poţi uita.

Un alt aspect pe care aş dori să îl aduc în discuţie este naturaleţea mirosului. Apreciez faptul că la acest parfum se pot remarca mai multe arome, fără să aibă o nuanţă sintetică. Eu am mai utilizat multe alte parfumuri, iar multe s-au dovedit a fi slabe calitativ. În schimb, Guess Seductive Homme nu este un parfum ca toate celelalte. Primul lucru la care mă aştept atunci când încerc un parfum este să nu se simtă vreun miros ciudat, ca de plastic sau spirt. La acest parfum am perceput din primul moment un miros plăcut de orhidee. Miros incontestabil pentru mine, orhideea numărându-se printre florile mele preferate.

În ceea ce priveşte preţul, este uşor accesibil. Nu vă dezvălui preţul parfumului întrucât îmi doresc ca voi să descoperiţi acest detaliu, de pe Aoro.ro. Şi pentru că parfumurile sunt unele dintre cele mai comune cadouri, eu consider că acest produs este mai mult decât potrivit pentru a fi dăruit cuiva. Împachetat frumuşel, Guess Seductive Homme poate deveni cu siguranţă, şi cu uşurinţă, atracţia principală din camera unui bărbat. Aspectul cutiei în care se află sticluţa te duce cu gândul la un design butucănos, dar nu este chiar aşa. Am avut surpriza să găsesc o sticluţă măricică, elegantă şi atrăgătoare în acelaşi timp. Ce mai aşteptaţi, băieţi? Eu am făcut pasul spre această lume a eleganţei cumpărând parfumul Guess Seductive Homme. Voi ce faceţi? Dacă şi voi sunteţi clienţi ai magazinului Aoro.ro, făcând referire la ambele sexe, care este cel mai plăcut parfum pe care l-aţi putut cumpăra vreodată? Până în momentul de faţă, Guess Seductive Homme se clasează pe locul II în topul preferinţelor mele, dar nu vă voi dezvălui încă cine se află pe primul loc, fiindcă este destul timp şi cred că puţin suspans nu strică. Alegeţi calitatea, pentru că ea merită banii, iar voi meritaţi doar ce este mai bun. O alegere bună se face doar cu răbdare, informare şi cu oameni serioşi, cam ca aceia de la Aoro.

sâmbătă, 26 iulie 2014

The Walking Dead sezonul 1, episodul 3

Hei, după o lungă perioadă de timp în care nu am mai postat nimic despre The Walking Dead, am revenit în sfârşit cu o recenzie asupra celui de-al treilea episod al primului sezon. Întreaga acţiune ia o cu totul altă întorsătură atunci când Rick decide să se alăture grupului din Atlanta. Plecând spre tabără se putea observa un sentiment de vinovăţie pe chipurile tuturor, fiind "acompaniaţi" de frica faţă de fratele mai mic al lui Merle, Daryl Dixon, ştiind că îşi va ieşi din fire atunci când ar fi trebuit să afle despre ce s-a întâmplat înapoi în oraş. Ajuns la tabără, Rick descoperă cu fericire că familia lui trăia şi că se află în siguranţă, fiind în preajma colegului său din departamentul de poliţie, Shane Walsh.

Opinia mea personală asupra acestui personaj nou, şi anume Daryl Dixon, este una pe cât se poate de succintă. Nu se putea să existe un actor mai bun pentru acest rol, Norman Reedus aducând la viaţă acest rol, devenind unul şi acelaşi cu Daryl. Daryl Dixon este al doilea actor preferat al meu, pe primul loc aflându-se Andrew Lincoln (Rick).


În urma confruntării dintre Daryl, Rick şi Shane, noul conducător al grupului, şi anume Rick, decide că trebuie să se întoarcă după Merle în Atlanta pentru a-l elibera, în speranţa că încă era în viaţă. Deşi Shane se arată evident împotriva acestei idei sinucigaşe, Glenn, T-Dogg, Rick şi Daryl pornesc din nou spre Atlanta, împotriva voinţei familiei lui şi a celorlalţi supravieţuitori. Pe lângă misiunea de salvare a lui Merle, Rick îşi impune să meargă şi să recupereze rucsacul cu arme şi muniţie pe care l-a scăpat în timp ce încerca să evite hoarda de morţi-vii (primul episod), din preajma tancului de armată.

Aici lucrurile nu se întâmplă întocmai precum şi-ar fi imaginat Rick că o să se întâmple. Supravieţuitorii din Atlanta se întâlnesc cu o bandă de cartier care era în căutare de resurse, având în acest fel o confruntare violentă. În urma confruntării, Glenn este răpit, însă unul dintre membrii bandei este rănit de către Daryl, încasând o săgeată în picior, Daryl fiind un foarte bun arcaş, vânător şi urmăritor, iar un altul este lăsat în urmă de cei mai în vârstă, fiind astfel la mila grupului de supravieţuitori.

vineri, 11 iulie 2014

Premature (2014)

Astăzi, din plictiseală, mi-am făcut puţin timp ca să mă uit la un film. Cum de fel caut să mă uit numai la filme de comedie, dar care să combine în acelaşi timp şi drama/romantismul, am ajuns la concluzia că "Premature", film lansat anul acesta, este filmul pe care ar trebui să îl vizionez.

"Premature" este un film care prezintă o zi din viaţa unui tânăr. Această zi se repeta de foarte multe ori... şi începea de fiecare dată când protagonistul avea un... orgasm. Da, aţi citit bine! Rob Crabbe (jucat de John Karna) este băiatul al cărei zile se tot repetă la nesfârşit. După teoria prietenului său, Stanley (Craig Roberts), blestemul reprezenta o modalitate de a accentua o greşeală pe care o săvârşea în mod deliberat, dar care trebuia corectată pentru a scăpa de blestem.


Ziua lui este plină de evenimente mai puţin plăcute. Totul începe cu trezirea lui dimineaţa, moment în care acesta realizează că toate lucrurile se repetă. Îi ia ceva vreme lui Rob până să înţeleagă faptul că fiecare reluare a zilei îi permite să facă alegeri mai bune faţă de cele făcute anterior. Tânărul protagonist reuşeşte să înţeleagă, în cele din urmă, că toate momentele în care curiozităţile sale erau satisfăcute, de la pipăitul sânilor profesoarei lui de clasă până la fumatul unei ţigări cu marijuana, nu erau greşelile pe care trebuia să le corecteze, ci faptul că acesta se culca cu persoana nepotrivită, lăsându-şi prietena cea mai bună în umbră, în defavoarea unei blonde.


În cele din urmă, Rob îşi dă seama că este îndrăgostit de prietena lui şi că satisfacerea nevoilor sale cu o altă fată nu îl ajutau cu nimic. Filmul are o morală din filmele americane ale anilor '80, şi anume faptul că o blondă voluptoasă nu oferă decât plăcerea momentului, în timp ce prietena brunetă este întruchiparea "sfârşitului fericit". Pe româneşte? Nu da vrabia din mână pentru cioara de pe gard.

duminică, 6 aprilie 2014

Şi băieţii au farmecul lor, nu?

De la o vreme am început să mă gândesc din ce în ce mai mult la ideea de a face recenzii la anumite produse bărbăteşti, şi nu numai. Iată, astăzi am primit un deodorant superb de la Farmec.ro care, după mine, merită din plin o recenzie. Păi, ce mai aşteptăm? Read!

Iniţial nu am reuşit să simt mirosul acestui deodorant, şi anume Ahos Out of Africa, dar mi-am dat seama că după un minut, mirosul începe să prindă o nuanţă mult mai puternică, făcându-l astfel imposibil de atrăgător. Mirosul este atât de frumos, încât nici măcar eu, ca băiat, nu îi prea rezist şi mă las vrăjit de el. Trebuie să recunosc, singura cale pe care o ştiu ca să testez un deodorant este să fiu propriul cobai. Ştiind că ieri a trebuit să ies în oraş, m-am dat cu acest deodorant şi am rămas surprins într-un mod plăcut.


Deşi eram îmbrăcat cu o geacă destul de călduroasă, că doar na, s-a stricat vremea din nou; nu am avut surpriza să mă trezesc transpirat la subraţ, cu toate că am purtat un maieu pe sub bluză, şi nu un tricou. Deci, privind puţin situaţia, aici este vorba de un contact direct dintre subraţ şi materialul bluzei. Într-adevăr, am mai citit pe etichetele de la alte deodorante că au un nivel de persistenţă ridicat, dar acesta chiar durează până la 24 de ore, spre deosebire de altele, şi nu provoacă pete, nici nu permite transpiraţiei să aibă loc.

Privind puţin preţul de cumpărare al acestui deodorant, consider că este mai mult decât satisfăcător. Nu este un preţ chiar atât de mare, încât să nu şi-l poată permite până şi cei cu o situaţie financiară prea bună. La doar 7,66 lei, Athos Out of Africa este, poate, cel mai bun deodorant pe care l-am utilizat vreodată. Cu toată sinceritatea, nu văd un motiv pentru care nu ar fi. Luând din nou aspectele cele mai importante ale acestuia şi făcând un mic rezumat, totul arată cam aşa. Persistă până la 24 de ore, nu face loc transpiraţiei şi nu provoacă pete pe haine, are un miros elegant, foarte plăcut, iar preţul este unul foarte accesibil. Este un parfum aparte, care conferă un grad de senzualitate foarte apreciat, cel puţin de mine şi cei care au reuşit să distingă noul meu miros.

joi, 13 martie 2014

Dexter - sezonul 6

Ok, dacă până acum acţiunea s-a concentrat pe viaţa criminalilor, în acest sezon ne este prezentat un nou scenariu. Apar în scenă doi criminali în serie pe nume Travis şi prof. Gellar. Crimele sunt cu siguranţă cele mai macabre, chiar mai macabre decât crimele "Jupuitorului". Motivul pentru care cei doi ucid oameni nevinovaţi este foarte interesant. Dacă mă credeţi, cu doar câteva zile înainte de a începe să vizionez episoadele acestui sezon, am purtat o discuţie cu fratele meu despre Apocalipsă. Să vezi şi să nu crezi! Motivul crimelor erau nişte tablouri care trebuiau completate, astfel încât să se ajungă la împlinirea profeţiilor care prevesteau Apocalipsa. Un alt eveniment major care are loc este pensionarea lui Mathews, fiind forţat de împrejurări. În urma unui deces al unei fete, s-a constatat că moartea a fost produsă în urma unei supradoze, dar în acelaşi timp, o coastă îi fusese ruptă din cauza primului ajutor aplicat de Thomas. Din cauza dibăciei şi încăpăţânării lui Debra de a renunţa la caz, aceasta află că principalul suspect este comandantul ei. Şi de parcă problemele care se ţineau scai de ea nu erau de ajuns, la una dintre şedinţele de terapie descoperă că este îndrăgostită de fratele ei, Dexter. Urmând cu mare precizie dovezile, Dexter reuşeşte să afle că, de fapt Geller era mort de câteva luni, în timp ce Travis era principalul criminal. Sanctuarul lui Travis devine în cele din urmă locul unde Dexter joacă rolul călăului, însă Debra îi face o mare surpriză intrând în biserică în momentul actului. Uou, abia aştept să văd următorul sezon!


duminică, 2 martie 2014

Papillon

Cu siguranţă am avut un weekend minunat. Sâmbătă seara am petrecut-o vizionând un film de nota 10, şi anume Papillon, de Franklin J. Schaffner. Filmul îi are ca protagonişti pe actorii Steve McQueen şi Dustin Hoffman. "Papi" (McQueen) se află în postura unui nevinovat acuzat de uciderea unui proxenet in Franţa. Acesta este trimis la închisoare pe Insula Diavolului (colonie franceză). Pe drum, Papi se întâlneşte cu Louis (Hoffman), Dega cum îi mai spune el, iar acesta este angajat de către Dega pentru a-i fi bodyguard. Ce este drept, în timp această meserie se transformă treptat într-o frumoasă prietenie.
În încercarea de a-l proteja pe Dega de un gardian foarte rău, Papi este trimis la o închisoare în care nu îi este permis să iasă din celulă, iar drepturile umane îi sunt încălcate cu desăvârşire. Ţinând cont de faptul că Papi îi salvase viaţa, Dega îi trimitea în secret raţii în plus de mâncare. În cele din urmă, directorul închisorii află că Papi primea raţii suplimentarea de mâncare şi îl supune unor chinuri groaznice în schimbul numelui celui care îi trimitea mâncarea. Este forţat să petreacă luni de zile în întuneric deplin, crezând că astfel o să cedeze şi o să îl convingă să îl dea în vileag pe Dega. Puterea prieteniei, demnitatea şi hotărârea lui Papi îl împiedică să îşi dea prietenul de gol în faţa infamului director. Nu după mult timp după ispăşirea pedepsei, acesta este trimis la închisoarea în care se afla şi Louis.


Perioada ce va urma în noua închisoare îl va determina pe Papi să evadeze. Meştereşte împreună cu alţi doi colegi de cameră un plan de evadare, ba chiar încearcă să îl convingă şi pe Dega să se alăture, însă acesta refuză, iniţial. După ce îşi pun planul în aplicare, doi dintre prizonieri reuşesc să sară peste gardul închisorii, toate acestea în timpul unui spectacol ce avea loc în curte, însă unul dintre ei este răpus de un paznic. Dega încearcă să îl salveze, dar este forţat totodată să evadeze atunci când este zărit de un puşcăriaş homosexual. Cei trei evadaţi traversează prin intermediul unui bărbat cu o barcă distanţa dintre insula principală şi insula în care voiau să ajungă.
Peripeţiile se ţin scai de cei trei, însă deznodământul este unul cu totul tragic. Îmbătrâniţi, Papi şi Dega sunt mutaţi într-o mică comunitate unde îşi puteau duce viaţa până când moartea urma să îi răpună. Louis se afla de mai mult timp în acea zonă, având o casă frumos mobilată, grădină cu legume şi câteva animale. Singurătatea se pare că îl transformase pe săracul Louis într-un bătrân senil, dar i se citea în suflet bunătatea. Papi află că, acolo unde se afla el exista un mod de a evada pe mare. La fiecare 7 valuri care loveau insula, cel de-al şaptelea val era cel mai puternic, putând astfel să îl trimită departe de stâncile ascuţite. Încearcă astfel să îl convingă pe Dega să i se alăture, însă nu reuşeşte. După ce îşi ia rămas bun de la prietenul său, Louis, Papi îşi aruncă pluta confecţionată în apă apoi se aruncă şi el. Se spune că, după ce a ajuns pe insula mamă, Papi a reuşit să îşi trăiască viaţa în libertate.
Filmul a avut un impact emoţional foarte puternic asupra mea. Povestea de prietenie dintre cei doi şi peripeţiile pe care le-au avut împreună m-au făcut să îmi regândesc viaţa într-o oarecare măsură. Oare câţi prieteni ar fi dispuşi să mă urmărească dacă i-aş ruga să vină cu mine? Sau... Câţi dintre prietenii mei mi-ar trimite mâncare dacă aş fi închis pe nedrept? Voi lăsa timpul să treacă, astfel poate că voi primi câteva răspunsuri sincere, însă până atunci mă voi bucura de libertate. Vă recomand cu drag acest film!

joi, 27 februarie 2014

Dexter - sezonul 5

Ok, trebuie să recunosc faptul că sezonul cinci din mega-serialul Dexter se află în top 10 best things that ever happened to me! Mi s-a părut foarte trist momentul în care Dexter a fost pus în postura de a-şi conduce soţia pe ultimul drum, moment în care mi-au alunecat câteva lacrimi pe obraz. Este ok să plângi la un serial cu un impact major asupra sentimentelor. Primele două episoade au fost puţin cam plictisitoare, făcând în parte marte referire la noua viaţă la care Dexter urmează să se adapteze. În urmă cu un an mi-am permis cu neruşinare să caut pe Youtube câteva secvenţe din Dexter, iar astăzi am reuşit în sfârşit să îmi readuc aminte că una dintre cele mai impresionante crime pe care însuşi Dexter le-a înfăptuit s-a regăsit în acest sezon. Boyd, Dan, Cole, Alex şi Jordan, cele cinci victime din acest sezon fac acţiunea foarte interesantă prin conecţiunile pe care le au între ei şi poveştile lor. Răzbunarea lui Lumen şi sentimentele pe care le are aceasta faţă de Dexter schimbă întreg peisajul în ceva total neaşteptat. I miss Rita already!


luni, 17 februarie 2014

Dexter - sezonul 4


Nu întrebaţi când am avut atât de mult timp încât să văd şi cel de-al patrulea sezon într-o perioadă atât de scurtă! Până acum am vizionat sezoanele în avans, ceea ce mi-a dat un avantaj pentru aceste postări. Trecând la subiect, acest sezon din Dexter m-a impresionat, dar totodată mi s-a părut foarte trist. Revenirea lui Frank Lundy în scenă m-a încântat, chiar dacă ştiam că Deborah nu şi-ar fi dorit să îl vadă. Iniţial am avut impresia că nu o să se întâmple nimic între cei doi, dar m-am înşelat. Am fost puţin dezamăgit să aflu că, după ce şi-a găsit în sfârşit "iubirea", Deborah s-a despărţit de Anton bine-nţeles, după moartea lui Frank Lundy. Noile personaje care au pus în evidenţă acest sezon au fost pe departe cele mai interesante de până acum. De la vecinul "bun" al lui Dexter până la Arthur, acţiunea a căpătat o nuanţă mult mai violentă decât în sezoanele anterioare. Peretele rece, sinistru şi autoritar pe care îl folosea Arthur pentru a-şi putea ascunde adevărata faţă m-au cam pus pe gânduri. În sfârşit, Dexter părea că şi-a găsit naşul, având în vedere experienţa de peste 30 de ani ai lui Arthur în crime realizate după anumite tipare; taman Dexter. Sfârşitul a fost cel mai trist sfârşit pe care mi l-aş fi putut imagina, deşi mă aşteptam ca Arthur să se apropie de familia lui Dexter. Moartea Ritei m-a luat prin surprindere, deşi mirosul morţii a început să îşi facă prezenţa încă din momentul în care Arthur i-a aflat adevărata identitate a lui "Kyle" (Dexter).

sâmbătă, 15 februarie 2014

Dexter - sezonul 3

Sezonul al treilea din serialul meu preferat pur şi simplu m-a pus pe jar. Începutul a fost unul destul de interesant. Întreaga poveste cu Miguel devine uneori plictisitoare, însă felul în care ajunge să se comporte acesta cu Dexter chiar m-a convins că ar fi reuşit să îi fie cel mai bun prieten, un prieten în care să îşi pună toată încrederea. Nu aş fi crezut vreodată că cineva l-ar fi putut înţeles atât de bine încât să îi ceară să îl înveţe "arta" crimei. Deşi Dexter are impresia că şi-a pus încrederea în persoana potrivită, acesta se înşeală. Momentul în care protagonistul nostru află că a fost înşelat mi-a tăiat răsuflarea. În cele din urmă, moartea lui Miguel şi a noului criminal sunt o adevărată surpriză. Ce este drept, mă aşteptam ca Miguel să moară, dar totodată mă aşteptam ca Dexter să păţească ceva. Nu pot să vă dezvălui mai mult de atât, de aceea vă las pe voi să descoperiţi finalul sezonului.