sâmbătă, 21 decembrie 2013

Ultima speranţă


Păstrăm indiferenţi în noi o calitate fără de care omul nu ar fi capabil să mai comunice, relaţioneze şi chiar să trăiască! Uităm adevărul şi înlocuim realitatea cu minciuna. Aceasta este lumea pe care ne-o dorim? Pentru a dezlănţui iadul pe pământ este nevoie ca populaţia planetei să îşi piardă sufletul, astfel nu va mai trebui să ajungem până la judecata de apoi pentru a simţi şi săvârşi pedepsele infernului. Care este calitatea prin care ne deosebim de entităţile malefice ale lumii biblice? Respectul? Inteligenţa? Bunătatea..? Tentaţia ne împinge să credem că acestea ar fi, însă nu este chiar aşa. Toate aceste calităţi vin odată cu credinţa.
Omul trebuie să răzbată şi să nu uite scopul pentru care s-a născut, şi anume acela de a ajuta şi de a fi ajutat. A cerşi. Mulţi consideră că gestul de a cere milă, de a fi ajutat ne transformă automat în neputincioşi. Oameni buni, nimeni nu este neputincios, nimeni nu este rău în această lume, şi cu siguranţă nimeni nu este singur! Oricând aveţi ocazia, oricând simţiţi că este nevoie, ajutaţi-l pe cel de lângă voi. Dovediţi că sunteţi oameni, dovediţi că aveţi suflet şi treceţi peste orice prejudecăţi.
Credeţi în Dumnezeu, credeţi în cei de lângă voi, credeţi în voi! Nu vă daţi bătuţi niciodată, chiar dacă pare că soarele apune mai devreme şi că lumina nu mai străpunge întunericul ce vă încolţeşte în minte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu