Gift ideea!

Ştiţi momentul ăla când trebuie să cumpăraţi un cadou cuiva şi habar nu aveţi ce să cumpăraţi? Cu toţii trecem prin astfel de clipe. Cadoul perfect ar trebui să fie împachetat într-o cutiuţă frumoasă, cu o fundă mare şi un ambalaj super-mega-ultra colorat. Bine, bine! Nu este ca şi cum ar trebui să cumpărăm cosuri pentru Craciun, pentru că... între noi fie vorba... toată lumea iubeşte acele coşuleţe. Culori vii peste tot, o grămadă de chestioare prin el, încât nici măcar nu ştii cu ce să începi. Cadoul ideal este acel cadou care trebuie să primească "cele mai multe like-uri". Desigur, cadourile nu trebuie să fie mereu super bogate în conţinut. Atâta timp cât ele sunt dăruite din suflet şi cu multă iubire, consider că nimic altceva nu mai contează. Pe lângă asta... cadoul este cadou, aşa-i?

Acum că tot se apropie ziua mea de naştere, vreau să împărtăşesc câteva idei cu dumneavoastră. Mie întotdeauna mi-au plăcut caodurile micuţe, simple, dar dăruite cu drag. În opinia mea, nu contează cât de mare este ambalajul atâta timp cât conţinutul este valoros. Valoros? Da! Eu văd în cadouri mai mult o valoare sentimentală decât materială. Şi totuşi? Nu îmi doresc nimic altceva decât să îi am pe cei dragi alături de mine în acea zi. Pentru curioşi, ziua mea de naştere este pe data de 17 iunie. Dacă şi dumneavoastră sunteţi sau aţi fost elevi, atunci înţelegeţi cât de super este să petreceţi o zi de naştere în timpul liber, mai ales când vacanţa este la început. Aşa, deci, revenind la subiectul dezbătut, cadourile nu ar trebui să valoreze nimic mai mult decât valorează pe plan sentimental. Asta... cel puţin în viziunea mea. Ar fi minunat să aflu că mai există şi alte persoane care gândesc la fel. Voi ce credeţi? Există vreo fărâmă de adevăr în vorbele astea?

Weekend încărcat (partea a 2-a)

Cum situaţia financiară nu prea îmi permite să fac mofturi la dulciuri, iar eu sunt cunoscut drept un împătimit al dulciurilor, dar mai rar al ciocolatei, am riscat şi am luat o înghiţitură din prăjitura făcută de mama ieri. Vă spun sincer că, mama, ştie să facă cele mai bune prăjituri de casă posibile. De ieri şi până astăzi mă tot îndop ca un porc! Dar hei, cine este de vină? Eu că le mănânc sau mama că le-a făcut prea bune? Despre ce prăjituri vorbesc? Habar nu am dacă au un nume, dar sunt un fel de... două feluri. Da, super. Sunt nişte batonaşe din aluat, foarte dulci, care cred că ar trebui să înlocuiască gogoşile.

Astăzi... sincer? Nu sunt prea ocupat, dar tot mă simt de parcă aş avea o grămadă de lucruri de făcut. În fine, cred că astăzi o să petrec foarte, dar foaaaarte mult timp vizionând episoade din Breaking Bad. Why Breaking Bad? BECAUSE IS FREAKIN' AWESOME! Cam atât pentru moment. Over and out!

Cei trei "C"

Ştiţi momentul ăla când trebuie să faceţi curat în casă după ce tocmai aţi terminat de construit ceva? Ei bine, eu numesc acest proces drept cei trei "C" (casă, constructor, curăţenie). A face curatenie dupa constructor nu este chiar cel mai fericit moment din viaţa unui om. Procesul implică foarte mulţi paşi care trebuie urmăriţi cu atenţie, astfel încât camera să arate ca şi când nu s-ar fi lucrat deloc în ea.

Iată că astăzi există modalităţi peste modalităţi de a scăpa de mizeria făcută, la un preţ rezonabil. Într-adevăr, de lucru se găseşte, iar lenea este cam prea mare, tocmai de aceea s-a inventat internetul. Oamenii sunt dispuşi să presteze şi astfel de servicii, la un nivel profesional, pentru o sumă rezonabilă de bani. Chiar şi pentru clădirile unor afaceri! 

Curăţenia este foarte importantă în vieţile oamenilor, şi fiecare dintre noi ştie asta. Doar în curăţenie deplină ne putem asigura confortul şi sănătatea, care între noi fie vorba, cred că sunt cei mai importanţi factori. Aşa cum am reamintit mai devreme, dacă sunteţi mai leneşi de fel, este de preferat să apelaţi la profesionişti pentru a vă curăţa casa/sediul afacerii. În aceste condiţii, vă sugerez să accesaţi pagina de web a celor de la Help Multiservices, întrucât sunt o firmă de curăţenie care asigură profesionalismul dorit de orice cetăţean.

Site-ul arată foarte frumos, este aranjat (aşa cum ar şi trebui să fie) şi foarte uşor de utilizat. Există un meniu din care puteţi alege să accesaţi pagina cu preţurile, avantajele apelării şi utilizării serviciilor prestate de firmă şi serviciile prestate. Mai mult de atât, clienţii beneficiază şi de discount-uri. Mi s-a părut foarte uşor să navighez printre meniurile site-ului, întrucât totul este foarte ordonat, elegant, iar informaţiile puse la îndemâna clienţilor sunt foarte folositoare, cel puţin din punctul meu de vedere.

Mie unul îmi place la nebunie să trăiesc într-un mediu primitor, în care ştiu că nivelul curăţeniei este unul acceptabil. Sănătatea pentru mine este mai presus de toate, tocmai de aceea nu îmi doresc să îmi periclitez starea de bine, condiţia fizică. Este de preferat ca oamenii să trăiască într-un mediu cât mai primitor, iar acest lucru constă în lumina nici prea intensă, dar nici prea scăzută; aerul curat care trebuie să circule prin întreaga clădire şi nu în ultimul rând, curăţenia. Cu riscul de a mă repeta, apreciaţi curăţenia şi iubiţi sănătatea că este mai bună decât orice bogăţie a lumii. Dacă nu eşti sănătos, nimic din această lume nu mai contează.

Cu Dumnezeu înainte!

Deşi mi-am propus, pentru ziua de ieri, să stau şi să mă uit la meciul dintre Sharapova şi Halep, nu am apucat să văd decât ultima oră din meci. Judecând după scor, Simona ar fi avut şanse să o învingă pe Sharapova. Să vă mai spun cât de trist am fost atunci când am văzut că a pierdut Simona? Am fost total dezamăgit. Nu, să nu mă înţelegeţi greşit! Nu Simona a fost cea care m-a dezamăgit, ci meciul în sine! Mi-aş fi dorit să o văd pe românca noastră învingând-o pe rusoaică, dar dacă nu s-a putut şi nu s-a putut... asta este! Părinţii mei îmi tot spuneau că Sharapova este mult mai experimentată, că este mult mai bună, dar eu tot nu cred acest lucru. Judecând după modul în care a jucat Simona, consider că ar fi putut să o învingă pe rusoaică. În fine, orgoliul meu a fost rănit odată cu înfrângerea Simonei, dar orice şut în fund este un pas înainte, nu-i aşa? Hai Simona, cu Dumnezeu înainte!

Weekend încărcat

Deşi astăzi a fost foarte cald, încă de dimineaţă, am participat la o activitate super plăcută în cadrul liceului. Ieri, după ce am fost ajutat în redactarea scrisorii mele de recomandare de unul dintre cei mai apreciaţi profesori de română din oraş, acesta m-a invitat să particip următoarea zi, adică astăzi, la o "festivitate" la care au fost aşteptaţi elevi. După 20 de ani, promoţia anului 1994 s-a reunit în cadrul întâlnirii organizate pentru împlinirea celor 20 de ani de la absolvire.

Am fost surprins plăcut să aflu cum foştii elevi ai liceului în care învăţ s-au revăzut, împărtăşind experienţe de viaţă şi reamintind momente din cursul anilor de liceu în care se aflau ei în băncile în care mă aflu atât eu cât şi colegii mei. Râsul şi amuzamentul au fost elementele principale care au stârnit veselia şi starea de bine a absolvenţilor. Cu toate acestea, profesorii i-au reamintit cu durere în suflete pe profesorii şi elevii care nu mai sunt astăzi printre noi.

Discursurile celor care au fost pe băncile liceului, atât elevi cât şi profesori, m-au afectat profund, făcându-mă să mă gândesc cu nostalgie la vremurile pe care le-am trăit împreună cu prietenii şi colegii mei din liceu. Aceasta fiind singura dată în viaţa mea când am fost invitat la o festivitate de o amploare atât de mare, consider că am trăit o experienţă plăcută alături de profesorii pe care îi preţuiesc cu mult drag, dar şi alături de colegii mai mari din clasa a XI-a.

Mare producător de încălţăminte?

În perioada aprilie - mai am fost iniţiat într-o lume total diferită faţă de ceea ce ştiam până acum. Împreună cu o rudă de-a mea, am fost invitat la o expoziţie de încălţăminte într-un oraş al cărui nume încă nu mi-l pot aduce aminte. Acolo se aflau o multitudine de exemplare din cele mai interesante confecţii pe care am reuşit să le văd vreodată. De la un producator incaltaminte pana la designer de top, unul dintre invitaţii care găzduiau evenimentul ne explica cum a reuşit el să se afirme în lumea modei. Ne-a spus cum a avut de confruntat marii producători în lupte acerbe pentru a se afirma pe piaţă.

Activitatea depusă de mine în decursul acelei zile a fost una destul de mare, tocmai de aceea nu făceam faţă la întregul val de informaţii noi pe care îl primeam. Randamentul meu era la pământ, iar oboseala îşi cam spunea cuvântul, însă ruda mea se distra de minune. A atins şi fotografiat peste 50 de exponate în decursul unei singure ore, holbându-se timp de câteva minute bune la fiecare articol de încălţăminte. Eu pe de altă parte m-am mulţumit cu privitul câtorva exemple şi trecutul în revistă a tot ce am văzut, în cel mai rapid mod cu putinţă. Dar ce să ştie un fraier ca mine în materie de încălţăminte şi gusturile oamenilor?

Pe vitrine se aflau atât pantofi de damă cât şi pantofi bărbăteşti, unele exponate arătând ca modelele pantofilor din anii 1900-1945, o perioadă în care, consider eu, eleganţa atingea cotele cele mai mari ale fineţii. Trebuie să recunosc, am fost impresionat de munca depusă şi de detaliile imprimate pe fiecare exponat. Cel mai mult am apreciat o pereche de pantofi care arăta leit cu o pereche de pantofi din anii 1893.

În drum spre casă am fost bătut la cap de ruda mea, aceasta explicându-mi de-a fir a păr toate detaliile pe care le-a putut observa la exponate. Eu pe de o parte eram pe cale să adorm pe scaunul trenului, pe de altă parte mă rugam să ajung mai repede acasă, iar în cele din urmă încercam să îmi menţin zâmbetul forţat pe buze, atâta timp cât vorbea. Din politeţe! Voiam să păstrez aparenţele. Oricum, trebuie să spun că nu a fost cea mai plăcută peripeţie a mea de până atunci, fiind obosit şi neputând să mă bucur în întregime de expoziţie, dar a meritat, cel puţin atât cât s-a putut... şi dacă nu s-a putut... nu s-a putut!

Vine vacanţa?

Ok, să vă spun? Să nu vă spun? Dar mai bine vă spun. Cred că v-am explicat mai de mult cum că îmi doresc cu ardoare să mă angajez pe timp de vară. Ei bine? Iată că în decursul acestei săptămâni obositoare mi-am făcut şi puţin timp pentru mine, timp pe care l-am folosit în conceperea CV-ului perfect. După multe retuşări, CV-ul meu a prins culmile perfecţiunii, în viziunea mea, desigur. 

Deci, oare vine vacanţa? Ei bine, eu încă nu sunt sigur de asta. Pe de o parte îmi doresc cu ardoare să nu mă mai trezesc dimineaţa ca să mă duc la liceu, dar pe de altă parte sper să mă angajez, astfel fiind nevoit să mă trezesc zilnic, respectând un anumit orar, pentru a mă duce la muncă. În acest mod voi fi cât mai departe de casă întreaga vară. Îmi doresc cel mai mult să îmi petrec timpul în afara casei.

În plan secundar, fratele meu pleacă în Grecia, de asemenea şi el cu munca. O să îmi fie foarte dor de el, trebuie să recunosc asta, dar cred că după prima lună o să îmi treacă. Ca să îmi uşurez situaţia şi să mă eliberez de dorul pe care o să i-l port, am decis să citesc ceva pe timp de vară. Poate Biblia, cine ştie?

Şi ce alt mod de a sărbători timpul liber poate să mai existe dacă nu prin plimbarea în aer liber? Mi-am propus ca în momentul în care o să am ocazia, să ies în oraş şi să mă plimb, poate să citesc ceva în parc, să ascult muzică la Mp3 player şi să cutreier oraşul în lung şi în lat. Cam asta o să fie vara mea. Sper că o să aveţi o vară/vacanţă pe cât se poate de frumoasă şi plină de peripeţii amuzante.

The Walking Dead Sezonul 1, Episodul 2

Cel de-al doilea episod din serial a fost puţin plictisitor, asta după părerea mea, dar noile personaje care sunt prezentate în urma acţiunilor luate de Rick în primul episod, sunt geniale! Deşi sunt la zi cu episoadele, şi să fiu sincer, aştept cu nerăbdare sezonul 5, nu mă pot sătura să mă uit din nou şi din nou la fiecare sezon. După ce Rick află că în apropiere se află un supravieţuitor, acesta este contactat printr-o staţie radio din interiorul tancului în care se ascundea. Cel cu care vorbise era Glenn, iar modul în care acesta îl îndrumă pe Rick în locul în care se afla el, vă spun, este nemaipomenit.

Deşi mă aşteptam ca situaţia să fie una mult mai liniştită, în momentul în care Rick se întâlneşte şi cu restul grupului condus de Glenn, problemele încep să apară. Andreea, cea mai impulsivă membră a grupului, îl ameninţă pe Rick cu moartea încă din prima clipă în care acesta intră în clădirea în care se afla restul grupului. Pe de altă parte, Merle, un rasist fără scrupule, se afla în tot acest timp la nivelul superior al clădirii, trăgând cu o puşcă în hoarda de morţi vii. Se distra de minune făcând asta, fiind sub influenţa drogurilor, însă fără să îşi dea seama că zgomotul provocat atrăgea din ce în ce mai mult hoarda spre clădirea în care se aflau.

Comportamentul agresiv al lui Merle îl obligă pe Rick să ia măsuri disperate, imobilizându-l pe acesta. Odată ce Merle se afla în "siguranţă", Rick caută împreună cu restul grupului o modalitate prin care să poată să scape şi să ajungă la tabăra oamenilor, fără să fie văzuţi de morţii vii. Planul pus la cale de Rick se dovedeşte a fi eficient, cel puţin până când începe ploaia. Venirea ploii reprezintă un moment de intensitate maximă deoarece Rick şi Glenn fug pentru a-şi salva vieţile, aceştia aflându-se în mijlocul hoardei de morţi vii. De îndată ce Rick şi Glenn reuşesc să salveze şi restul grupului din clădirea care se afla deja sub dominaţia morţilor vii, Merle devine din ce în ce mai disperat şi caută să se elibereze din cătuşe, întrucât T-Dogg scapă cheia de la cătuşe într-o conductă.