marți, 1 octombrie 2013

Declaraţie de război




După câteva zile de când l-am ajutat pe nea Nelu să îşi caute telefonul potrivit, am primit un apel neaşteptat.
- Alo?
- Măi Ionică, sunt eu, tanti Aurica. Am auzit că l-ai ajutat pe Nelu al meu să îşi cumpere un telefon, aşa-i că spun bine?
Începusem să înghit sec. Făcusem oare ceva rău?
- Păi da, l-am ajutat pentru că dânsul nu ştia ce să aleagă.
- Iacătă nu trebuia să îl ajuţi, că de când are telefonul ăla numai pe el se joacă şi mâncare la găini, la gâşte ioc. Nu era de ajuns să stea pe telefonul meu? Şi aşa am dat vreo trei pensii bune pe el.
Mirarea ce mi se afişă pe faţă aproape că mă ţinu tăcut timp de un minut.
- Ce ai măi flăcău? Nu ştii ce telefon am, aşa-i că spun bine?
- Păi nu...
Nici nu apucasem să îmi termin cuvintele că îmi şi sărise pe cap.
- Am telefonul ăla... cum se cheamă... Samsung GalaxyNote 2, da! Galaxy Note 2!
Rămăsesem perplex din pricina a ceea ce auzisem. Eu deţineam un telefon qwerty vai de capul lui, iar tanti Aurica, vecina de 64 de ani, deţinea un Samsung Galaxy Note 2?!
- Lasă că vin trec mai încolo pe la mama ta şi o să aduc şi telefonul cu mine.


Într-adevăr, tanti Aurica veni la mama să vorbească ceva cu ea. Între timp, eu îi luasem în primire telefonul. Începusem să îl inspectez cu cea mai mare minuţiozitate. Deşi mai văzusem un astfel de telefon şi înainte, niciodată nu avusesem ocazia să ating unul.
Detaliile telefonului mă încântau enorm. Aspectul era genial, având dimensiuni super convenabile: 78*148*9.7mm, rezoluţia de 960*540, iar display-ul fiind cu touch screen capacitiv, nu putea să nu aibă 5.5 Inch… asta cel puţin la nivelul aşteptărilor mele.
- Uou, eu chiar nu credeam că se poate ca o persoană atât de în vârstă să aibă un asemenea telefon. Este de-a dreptul brilliant!
Navigând printre meniuri am putut observa viteza de tranziţie, care apropo era minunată. Chiar dacă unii ar fi dispuşi să creadă că: „Eh, mare diferenţă între 1,2Ghz şi 1,0Ghz la procesor nu prea există”, se înşeală amarnic! Versiunea sistemului de operare, şi anume Android 4.1.1 a făcut ca acest telefon să fie cel mai performant telefon pe care l-am utilizat vreodată. Încă nu mă obişnuisem cu viteza de tranziţie a meniurilor ceea ce mă făcu să apăs din greşeală pe mai multe pictograme deodată. Camera frontală se activă singură, făcându-mi totodată un „selfie” nevinovat. Calitatea pozei mă uimi. Printre vagile mele amintiri legate de propietăţile telefonului îmi amintisem că prima cameră, cea frontală, avea numai 1,3megapixeli.
- Camera frontală are 1,3megapixeli... în timp ce camera principală are 8,0megapixeli. Ah, trebuie să fac o poză şi cu ea!



Poza venise ca un fulger! Detaliile erau superbe, iar culorile îşi păstraseră nuanţa fără nici o problemă. Nicăieri în poză nu se regăsea vreun pic de umbră din cauza camerei. Impresionant!
Ceea ce mă atrăgea cu adevărat la acest telefon era aspectul care era foarte elegant. Colţurile rotunjite şi carcasa albă mă extaziau, îmi confereau o satsifacţie aparte.
- O da! O da! Am un telefon super! Iuhu! O da!
Mintea începu să îmi schiteze diferite idei. Câte telefoane smart a putut oare acesta să întreacă? Sute şi sute de nume ce mi-au trecut prin cap. Lenovo A706, Lenovo A789... toate erau pur şi simplu depăşite!
- Ei, ce spui mamă?
Tanti Aurica se strecură prin spatele meu. Sperietura ce mi-o trase aproape că mă făcu să scap telefonul. Îi aruncasem o privire nervoasă.
În cele din urmă, ajunsesem să înţeleg că ajutasem un bătrân să îşi cumpere un telefon nou şi totodată testasem un adevărat titan. 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu