Suntem diferite

După mai bine de o săptămână, produsele care se aflau pe rafturile magazinului alimentar au început să vorbească despre ultimele lor ore. Ultimele ore ale lor erau tragice, deoarece urmau să fie aruncate într-o ghenă, dar nu înainte de a-şi lua rămas bun unul de la celălalt. Cu toate acestea, parcă nimeni nu dorea să părăsească rafturile. În cele şapte zile în care au stat acolo au reuşit să devină prieteni foarte buni şi să capete încredere unul în celălalt. La un moment dat venise momentul ca acestea să fie separate, însă produsele panificate nu se puteau obişnui cu ideea că după atâta timp în care s-au distrat, au râs şi au vorbit unele cu celelalte vor fi despărţite. Unele ar fi urmat să ajungă la gunoi, altele la reduceri, în timp ce foarte multe alte produse panificate deveneau mâncare pentru animale.

Adevărul din spatele durerii acestor fraţi era faptul că formaseră o familie pe care cu greu ar mai fi divizat-o cineva, însă cei care le controlau şi erau cu mult superiori(oamenii) lor puteau să le decidă destinul, mai devreme sau mai târziu. Una însă ştia secretul vieţii şi care era esenţa lor.

- Suntem diferite, a murmurat ea tristă.

- Şi ce e cu asta, frate? L-a întrebat pâinea care îi stătea alături.

- Nimic...

Mai trecuse o oră, magazinul începea să îşi piardă din clienţi. Unul câte unul, produsele dispăreau de pe raft. Foarte mulţi erau fericiţi, deoarece ştiau că totul ajunsese la sfârşit pentru ei. Ştiind că îşi vor îndeplini soarta, cele mai multe produse îmbrăţişau acest sfârşit tragic cu braţele deschise. Suferinţa lor cea mai mare era să stea pe rafturi şi să aştepte în zadar, deoarece aveau să se strice şi nimic nu le-ar mai fi făcut frumoase şi tinere ca înainte. Cu toate acestea, covrigul, cel care ştia esenţa vieţii lor, era cel mai isteţ şi ştia că odată cu înaintarea în timp un singur lucru îi diferenţia pe fiecare dintre ei. Pe ambalajul în care se aflau, o ştampilă îşi lăsase urma. Pe ambalajul unei pâini scria 14.10.2016, pe alta scria 21.10.2016, iar acest lucru le făcea să fie foarte diferite.

Şi totuşi, care era aspectul negativ din toată această poveste a ştampilelor? Covrigul ştia că o ştampilă(http://online.colop.ro/produse/stampile-placuta-text-personalizata/datiere-si-numaratoare/printer-line/printer-54-dater.html) mai veche de şapte zile putea însemna doar moarte prin aruncare la gunoi.O datieră putea să facă diferenţa între viaţă şi moarte pentru produsele de pe rafturi. Şapte zile însemnau foarte mult pentru o pâine, deoarece acestea erau predispuse îmbătrânirii mai devreme ca toate celelalte produse. Exista o ierarhie între produsele de panificaţie, astfel încât cele mai vechi erau, evident, bătrânele şi cele mai înţelepte produse de pe rafturi. Generaţie după generaţie, pâinile au fost cele care au apărut întotdeauna, fără încetare. Doar ele apucaseră să vadă toate ştampilele de la Colop, unul dintre cei mai mari şi mai importanţi comercianţi de ştampile.

La un moment dat apăruse un croissant foarte apetisant care se dădea mare că el este foarte bun şi că lumea îl va cumpăra foarte rapid. Trecuseră însă cinci zile deja, iar el încă se afla pe raft şi nu îl cumpăra nimeni.
- Cu ce am greşit...?
Covrigul încă arăta bine, deşi nu mai era nici el la fel de proaspăt. Strigă după croissant, deoarece acesta nu îl mai auzea din cauza bătrâneţii sale.
- Suntem diferiţi!
În cele din urmă, una dintre angajatele magazinului venise să folosească ştampila cea mai detestată. Ştampila care declara faptul că produsul este stricat apăruse pe ambalajul croissantului. Trecutul glorios al acestui apetisant croissant luase sfârşit odată cu imprimarea tuşului pe ambalaj. Acesta însă nu înţelegea unde greşise. Covrigul însă îi explica în timp ce era luat şi trimis spre ghenă.
- Dragul meu, suntem produse diferite, însă în cele din urmă ajungem cu toţii în acelaşi loc.

https://www.facebook.com/ColopRomania/

Acest articol a fost scris în cadrul competiţiei Superblog 2016.