Şi nu v-am spus eu cum am ajuns la hotel NH Bucharest să vorbesc la o masă cu Nebunu'? Cum care Nebunu'? Eh, ai mei prieteni aşa îl numesc pe domnul Vadim Tudor, însă el unul îl consider un om foarte inteligent, citit şi onorabil. Desigur, nu îi cunosc întreaga viaţă ca să pot să îi reproşez, încă, ceva. Să înceapă povestea!
Într-o zi mă aflam în jurul unui hotel din Buureşti în aşteptarea unui şofer care era dispus să mă transporte până în altă parte a oraşului. Deoarece nu prea mai aveam bani decât pentru ceva de mâncare, nu prea puteam să îmi caut loc în care să îmi petrec noaptea. Dar stai, ce să vezi?! Tot mă plimbam de colo până colo, când deodată am putut observa că în interiorul hotelului, la restaurantul lui mai exact, se afla inegalabilul, inimaginabilul şi onorabilul domn Vadim Tudor. Ştiind că este o persoană bună cu oamenii, am încercat să gândesc o strategie prin care să cinez alături de el, fără să plătesc ceva. Un mic escroc, ce să-i faci?
- Domnul Vadim Tudor? Sunteţi chiar dumneavoastră?
- În carne şi oase, flăcău. Ia un loc, îmi spuse el pe un ton prietenesc.
Luasem scaunul din partea cealaltă a mesei, fiind o masă pentru două persoane, şi îl aşezasem în aşa manieră încât să mă aflu lângă domnia sa.
- Vă rog, sunt un foarte mare simpatizant al...
Nici bine nu apucasem să termin de vorbit, că deja îmi aruncă două vorbe.
- Băi, nu vorbi cu mine aşa. Aici îmi spui Corneliu, ca de la egal la egal.
Zis şi făcut!
- Bine, măi, Corneliu! I-a spune-mi tu, ce cauţi prin Bucureşti? Te ştiam prin Cluj la ora asta.
Între timp, acesta ridica cu o furculiţă nişte legume dintr-un mic bol.
- Ah, am anulat toate şedinţele. Dar tu, că nu mi-ai spus, cum te cheamă?
- Alexandru. Alexandru este numele meu, Cornele.
Ajunsesem exact unde voiam să ajung de la început. Deja trecuse o oră de când mă aflam la masă cu Vadim Tudor, iar acesta îmi oferise să mănânc, desigur, plata fiind suportată de domnia sa.
- Spune-mi, Cornele, ce planuri ai pentru viitor? Ceva... alegeri prezidenţiale? Ceva... ceva?
- Mă, uite... cum să-ţi spun eu ţie acum... totu' e ca la jocurile de noroc. Dacă ăi' de sus cred că e ok să participi, atunci participi. Dacă nu te vor în poala lor, atunci nu participi. Oricum, hăhăhă, ştiu că pot câştiga oricând funcţia asta de preşedinte. Ce mama naibii...
- Dar te-ai gândit vreodată la vreo strategie? Eu ştiu... propagandă, ceva... că până la urmă, toţi o folosesc ca să ajungă unde vor.
- Ce să spun, cred că ar fi şi asta o idee... dar tu ştii ce bine dă un miting electoral pe lângă o propagandă de 2 lei? Băi băiatule... ce ştii tu...
Şi tot continuase interviul până când ajunsesem să servim împreună un meniu breakfast AntiOx. Ceva total nou pentru mine, cât şi pentru Corneliu. Înainte de a pune capăt "interviului", Vadim îmi oferise o carte de vizită a unui prieten de-al său. Îmi spusese că odată ajuns acolo, trebuia să mă conectez pe un soi de computer şi să accesez pagina de web www.nh-hotels.com. Iată, am stat astfel la masă cu domnu' Cornel şi m-am căpătat şi cu o noapte gratuită la un hotel exclusivist. Când ai noroc, ai noroc, nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu