Dorinţa mea arzătoare

Să vă spun cum a început această manie a mea de a deveni fotograf. Din câte ştiţi şi voi, astăzi este la modă să fii tânăr, să ai un aparat foto şi să surprinzi câteva cadre excepţionale, fie ele de natură vie sau moartă. Vă spun sincer că iniţial m-am inspirat din povestea unui prieten de-al meu care, nevoit fiind, a trebuit să apeleze la un set de cursuri, în cele din urmă fiind nevoit să se axeze pe plasare forta de munca. Ce este drept, el a reuşit în cele din urmă să devină ceea ce şi-a propus, în schimb eu... există acest decalaj destul de mare între vârste, ceea ce mie îmi cam taie din aripi, dacă înţelegeţi ce vreau să spun. Din păcate nu pot să iau cursuri superioare, ci pur şi simplu să accept sfaturi din domeniu de la cei mai experimentaţi decât mine. Am început să practic şi eu fotografia, deşi rezultatele nu au fost chiar atât de satisfăcătoare pe cât credeam. De la un aparat mic şi compact, am în vedere achiziţionarea unui aparat foto mult mai performant, şi anume Nikon Coolpix L320. Îmi doresc de foarte mult timp să fac acest lucru şi să pot începe să îmi practic hobby-ul cu mai mult profesionalism. Desigur, nu sunt genul de persoană care să îşi dorească să facă un lucru doar pentru că şi ceilalţi îl practică. Vederea mea formată pentru cadre şi experienţa avansată în programele de editare foto-video îmi permit să transform ceva banal în ceva magnific. Nu mă dau mare, dar acesta este adevărul. Premisa de la care am plecat este una pe cât se poate de simplă: dacă eşti bun la ceva, valorifică acel ceva. Am luat câteva "cursuri" în vederea formării unei mai bune perspective ca fotograf. Nu ştiusem niciodată până atunci cam cât de importantă este relaţia dintre fotograf şi aparatul foto. Exact cum în lume totul trebuie să fie într-un echilibru constant, la fel trebuie să fie şi fotograful cu aparatul său. Dacă nu există armonia necesară, exact ca într-o căsnicie, există posibilitatea unei incompatibilităţi, ceea ce poate duce în cele din urmă la înţelegerea greşită a subiectului şi chiar a mediului în care se află subiectul. Întrucât nu am încă vârsta necesară pentru a aplica la un job care necesită experienţă în fotografie, m-am limitat la un simplu plan de viitor. Dat fiind faptul că am un prieten mult mai experimentat decât mine în programele de manipulat imagini, am decis ca în viitorul apropiat să deschidem un mic studio online, poate chiar un blog, şi să lucrăm ca freelanceri, ceea ce poate să ne aducă amândurora un mic profit. Este la foarte mare căutare un fotograf care să ştie ce momente să imortalizeze. În acest mod, mă voi putea afirma mult mai devreme, într-un mediu mult mai prietenos şi profitabil. Presupun că nu este prea greu să fii bun la ceva, atâta timp cât faci cu inimă totul, iar dacă faci o promisiune faţă de tine însuţi, trebuie să respecţi acea promisiune cu vârf şi îndesat.