De când am început să am mai mult timp şi pentru mine, am primit o invitaţie super frumoasă de la unul din cei mai buni prieteni ai mei. Se pare că cititul încă mai este practicat de unii dintre noi, chiar dacă nu în văzul lumii. Acest prieten de-al meu, fiind la el, mi-a oferit o carte pe care el a citit-o cu o plăcere neţărmuită. Ştiţi? Adevărul este că tema acelei cărţi mă încântă şi pe mine. Având gusturi asemănătoare în materie de istorie, cartea se bazează pe povestea unui cuplu de după Al Doilea Război Mondial. Dezamăgitor este totuşi faptul că nu am apucat să citesc acea carte până la capăt, ţinând-o în propria mână. De ce? Cartea fusese împrumutată de la biblioteca municipală, iar termenul de returnare venise exact când ajunsesem la mijlocul poveştii. Fiind foarte atras de acţiune, şi pentru că nu mă mai puteam despărţi de ceea ce citeam, am decis că trebuie să împrumut micuţul, dar eficientul eBook al mătuşii mele. Am încercat între timp să caut într-un magazin online câteva eBook-uri care să mă atragă, atât la preţ cât şi la calitate, însă nu am apucat niciodată să găsesc ceva satisfăcător. Desigur, sunt puţin mofturos de fel când vine vorba de gadgeturi, dar ce să-i faci? Tot cărţile sunt mai bune! Dar... există un mare "dar"! Lăsând la o parte căutarea mea din shop-ul online, am început să citesc în continuare cartea de pe eBook-ul împrumutat de la mătuşa mea. Diferenţă prea mare nu există între modul în care citeşti o carte palpabilă şi o carte digitală. Recunosc, având în vedere că lumina mă cam oboseşte, privirea mea trebuie să se mişte din când în când la alte obiecte care mă înconjoară, dar cu eBook-ul mătuşii mele a fost altă poveste. Mă puteam plânge de cartea reală deoarece trebuia să mă mut în funcţie de lumina soarelui sau de lumina becului (după caz). În schimb, eBook-ul genera lumină proprie făcând astfel cititul o adevărată plăcere.
Un alt amănunt care trebuie menţionat, cine nu este enervat de greutatea unor cărţi? Există de exemplu persoane, ca şi mine, care sunt obişnuite să citească o carte de 600 pagini, ceea ce face cartea să ia în greutate considerabil de mult, indiferent de dimensiunea ei. Dacă acest eBook pe care îl ţineam în mână cântărea mai mult de 450grame, păi să mă ierte Domnul, înseamnă că tehnologia în sfârşit ajunge să mă facă să o înţeleg. Un lucru care m-a uimit de-a dreptul este faptul că acel micuţ dispozitiv îţi dădea impresia că lecturarea se făcea de pe o foaie de hârtie reală, în timp ce ecranul nu permitea ca lumina soarelui să se reflecte. Mă ştiţi doar, dacă este cald afară şi mult soare, păi afară se citeşte! Iar fontul! Ah, Doamne, fontul! Să vedeţi ce minunăţie au putut incorpora oamenii aceştia la eBook. Poţi micşora sau mări fontul în funcţie de preferinţe în doar câteva mişcări. Dacă nu v-am spus că eBook-ul avea şi conexiune la internet (Wi-fi), păi să îmi fie ruşine. Cred că această simplă conexiune transforma eBook-ul în ceea ce şi-ar putea dori orice pasionat de lectură. Şi... ultimul avantaj pe care l-am observat (cam târziu, din păcate), este acela că poţi distribui pasaje sau citate pe reţelele de socializare, fără să părăseşti pagina! Cât de minunat poate suna?!
Cum se numea cartea? M-ai făcut curioasă.
RăspundețiȘtergereEu, una, rămân fidelă cărților, deși mi-e tot mai dificilă depozitarea lor. Am citit și cărți electronice pe laptop sau tableta, un e-book reader încă nu am testat.
Inocentul de Ian McEwan. :D
Ștergere