La mulţi ani, tuturor!

Dacă eşti adult, opreşte-te din tot ceea ce faci şi gândeşte-te la ziua de astăzi. A fost Ziua Copilului. Tu cum i-ai spus copilului tău, sau mai mult de atât, copilului din tine, că îl iubeşti şi că îi mulţumeşti? M-am gândit aproape toată ziua la faptul că astăzi a fost singura zi din an în care, nouă, copiilor de pretutindeni, ni se aduc nişte mulţumiri pentru persoanele care suntem. Indiferent de vârstă, am realizat faptul că toţi avem în noi suflete de copii şi că merită să acordăm o şansă de a revedea această calitate pe care nu o dobândim decât atunci când acceptăm persoana care se ascunde în noi. Oricât de mult aş vrea să cred că odată ce voi ajunge la vârsta de 18 ani voi deveni adult, voi continua să trăiesc viaţa ca un copil, pentru că aşa am fost învăţat să fiu, adică eu însumi.

Întâi iunie este o zi în care trebuie să ne amintim ce contează cel mai mult. Timpul este trecător şi trebuie să fim recunoscători pentru fiecare clipă pe care o trăim. Chiar şi atunci când am crescut atât de mult şi am dezvoltat atâtea abilităţi încât putem spune că am trecut cu brio graniţa dintre copilărie şi maturitate, nu putem să nu recunoaştem faptul că, undeva în interiorul nostru, un strigăt surd ne aduce aminte de faptul că suntem încă nişte suflete tinere. Aşadar, astăzi nu a fost doar ziua copiilor, astăzi a fost ziua tuturor celor care încă îşi văd partea copilărească din suflet. La mulţi ani, tuturor!

Generaţia '97

Generaţia mea este ultima generaţie care a mai cunoscut ce înseamnă să se joace pe afară cu copiii, să stea până târziu în stradă şi să povestească fel de fel de bazaconii, până când veneau părinţii şi îi aduceau în casă pentru că nu mai conteneau să se ducă la culcare, deşi ora lor de somn era deja cu mult trecută! Oarecum mă simt mândru de faptul că fac parte din această generaţie, însă există atât avantaje cât şi dezavantaje atunci când vorbim despre generaţia anilor '97. Privesc cu o nostalgie aparte spre trecut şi aş da orice să mă pot întoarce în timp fie şi pentru câteva ore, doar pentru a mă distra puţin aşa cum făceam atunci. Anii au trecut, iar vieţile copiilor s-au schimbat, iar în ele şi-au făcut loc nişte dispozitive mai mult sau mai puţin folositoare. Este vorba de computere şi, mai târziu, telefoanele mobile. Recunosc şi îmi pare rău, nu ar fi trebuit ca părinţii mei să fi cumpărat computerul. Deşi până nu demult am încetat să mai folosesc computerul şi am trecut la laptop, uneori mă gândesc la tot timpul pierdut din copilărie. Am stat cu orele în faţa computerului, asta bine-nţeles după ce l-am primit, rupându-mă de realitate şi devenind un robot. Cu toate că acesta ar fi unul dintre cele mai urâte dezavantaje, nimic nu mai poate fi schimbat acum. Privind dintr-o altă perspectivă, observ totuşi cum m-a format această "pregătire" din copilărie în ceea ce priveşte domeniul IT. Computerul a avut o influenţă foarte mare asupra nivelului meu de pregătire educaţională. Fără el nu aş fi ajuns niciodată să scriu atât de corect şi să învăţ să vorbesc engleza foarte bine. Deşi mai am pe ici-colo câteva scăpări, merg pe ideea că orice om mai şi greşeşte. Astăzi, după atâţia ani în care am depins de informaţiile oferite de computer şi de internet, văd un foarte mare potenţial în viaţa profesională. Vă povesteam în urmă cu câteva luni despre "Generaţia celor fără graniţe" şi vă spuneam părerile mele despre acest subiect. Ei bine, astăzi pare deja un subiect tabu să discuţi despre viitorul unei societăţi în care tineretul se bazează integral pe informaţia virtuală. Cum spuneam la începutul acestei postări, IT-ul are atât părţile lui rele cât şi părţile lui bune. Am totuşi impresia că tinde să aibă mai multe părţi bune decât părţi rele. Vom reuşi să investim bani, dacă îi avem şi vom avea şi mintea necesară pentru a gândi un plan bun de afacere, într-o idee care va stârni interesul multora. Şi chiar dacă nu ne gândim neaparat la o afacere, tot putem face bani prin intermediul internetului. Eu încerc de foarte mult timp să îmi cumpăr o cameră foto şi echipamente pentru un studio. Iată că am început în cele din urmă să strâng banii necesari pentru o asemenea achiziţie, iar suma totală ar ajunge pe puţin la 1.600 lei, însă îmi păstrez răbdarea şi ştiu că pot face banii ăştia într-o jumătate de an, deci nu mă hazardez. Dacă voi reuşi vreodată să ajung de talia lui Mikey de la "Doza de Haş" sau de talia lui Levi de la "Friends Show", păi cu siguranţă voi reuşi să scot câteva sute de dolari pentru conţinut. Generaţia ce a venit după mine o văd foarte bulversată şi, cu mari regrete o spun, cretină. Nu vreau să par că sunt cel care este deasupra tuturor celor care s-au născut după mine, pentru că ştiu că există foarte mulţi tineri excepţionali care ar putea domina lumea prin inteligenţa lor, însă majoritatea nu reprezintă decât o bucată de carne menită să ocupe inutil spaţiu. Trebuie să conştientizăm faptul că viitorul ne apasă foarte mult şi trebuie să gândim în mod raţional alegerile pe care trebuie să le facem pentru a ne clădi viaţa. Chiar şi printre cei care s-au născut odată cu mine există lepădături, însă acest lucru poate fi schimbat. Cred totuşi că înaintând în viaţă şi dobândind un grad de maturitate, oricât de mic ar fi el, generaţia '97 şi toate celelalte generaţii care urmează să vină vor fi mult mai bine pregătite pentru situaţiile care vor marca vieţile tuturor.

Jocuri pe computer ca în copilărie

Îmi aduc aminte cum eram în zilele în care abia pusesem mâna pe mouse. Era ceva magic, pentru că pur şi simplu habar nu aveam ce să fac pe computer. După câteva săptămâni, degetele mele începeau să arate ca nişte adevărate maşinării de butonat. După ce ai mei au decis că este vremea să mă împrietenesc şi cu internetul, abia atunci pot să spun că am avut parte de ceea ce mi-aş fi dorit vreodată, la vremea aceea. Ştiu că pe atunci eram foarte pasionat de jocurile cu maşini, deci era un prilej nemaipomenit de a găsi şi juca alte jocuri decât cele pe care le aveam deja instalate în computer. Primul joc pe care îl jucasem era un joc cu maşini, însă în timp am descoperit că există site-uri şi mai tari cu jocuri. Spre exemplu, nu m-aş fi gândit niciodată câte jocuri aş fi putut juca împreună cu prietenii mei, tastând doar câteva cuvinte: cele mai tari jocuri friv 10000 gratis. Copilăria mea poate că nu a fost la fel de frumoasă ca a fraţilor mei mai mari. Ei au avut ocazia să meargă la ţară pe când bunicii mei trăiau, însă eu pot să spun mândru că am avut ocazia să descopăr un nou univers şi să îi aflu toate secretele, aşa cum sunt ele. Nu regret nicio clipă în care m-am jucat pe computer, chiar dacă au existat zile în care stăteam ore în şir în faţa computerului. Probabil că aşa am devenit persoana care sunt astăzi. Probabil că internetul, în toată splendoarea lui, mi-a deschis porţile către această lume fără de care nu aş putea trăi, lumea bloggerilor.

Cadourile perfecte se aleg din timp

Să fiu oare nostalgic şi să îmi aduc aminte de zilele pe când eram un ţânc de doar câţiva anişori? Momentele când mama mă ajuta să mă leg la şireturi, iar eu abia dacă ştiam să pronunţ câteva silabe... Doamne, ce vremuri frumoase! Îmi aduc aminte de toate acestea ca şi cum s-ar fi întâmplat ieri. Nu am avut foarte multe jucarii si jocuri cand eram mic, însă m-am mulţumit întotdeauna cu ce am avut. Cu toate acestea, mă gândesc la cât de mult m-aş fi putut distra dacă aş fi avut jumătate din lucrurile pe care le au copiii de astăzi.

Foarte mulţi tineri părinţi apelează la produsele magazinului Erfi.ro, care şi-a deschis şi un showroom în Mall Plaza, datorită faptului că sunt disponibile o mulţime de lucruri care să faciliteze o copilărie cât mai fericită şi frumoasă. Am descoperit foarte multe jucării care, cu siguranţă, m-ar fi ajutat să îmi menţin copilăria mult mai activă, însă timpul nu poate fi dat înapoi. Întotdeauna mi-au plăcut machetele, fiindcă sunt foarte interactive şi provoacă un sentiment inegalabil atunci când fiecare piesă este pusă la locul ei. Dar nici jucăriile de lemn nu mi-au displăcut! Trebuie totuşi să recunosc, am avut o slăbiciune faţă de jucăriile de pluş. De fiecare dată când îmbrăţişam unul dintre puţinii mei ursuleţi de pluş, sufletul mi se umplea de căldură şi fericire.

Acest magazin intră automat în topul preferinţelor mele, iar motivele sunt foarte simple. De fiecare dată când îl accesez şi „cotrobăi” printre produse, ceva se declanşează în mintea mea şi încep să mă simt din nou copil. Varietatea produselor şi preţurile sunt două aspecte foarte importante pe care trebuie să le aibă în vedere un părinte atunci când doreşte cu adevărat să îşi răsfeţe copilul cu cele mai bune şi mai educative jucării. Deoarece shopping-ul virtual este la modă în zilele noastre, Erfi.ro este unul dintre puţinele magazine care promit calitate şi seriozitate. Şi pentru că pregătirile pentru Crăciun se fac din timp, recomand tuturor părinţilor acest magazin. Copiii nu vor fi dezamăgiţi de calitatea jucăriilor, iar părinţii vor scăpa cu uşurinţă de stresul provocat de alegerea cadourilor.

Îmbulzeală şi nebunie la înscrierile copiilor

Recent am ascultat o ştire la radio în care se povestea cum românii au darul de a se îmbulzi şi a face scandal atunci când vine vremea înscrierilor la grădiniţă. Sincer nu ştiu dacă o fac în favoarea odraslelor lor sau sunt pur şi simplu doritori de certuri, pentru că, trebuie să recunoaştem, în România nu prea poţi rezolva problemele fără să te cerţi. Astfel de cazuri se găsesc oriunde în ţară, mai ales în Bucureşti. Spre exemplu, nişte gradinite Bucuresti sector 1 s-au angajat să ofere informaţii suplimentare oricărui părinte în legătură cu înscrierile pentru copii. Mi se pare o nebunie totuşi să începi să urli şi să înjuri ca la uşa cortului într-o instituţie care are drept scop educarea copiilor ce vor fi adulţii de mâine.

Din păcate astăzi aceste lucruri sunt nişte normalităţi chiar şi în rândurile copiilor.. Tot pe subiectul "educaţia românească" am avut parte de o discuţie cu părinţii mei. În condiţiile în care în străinătate copiii sunt învăţaţi ce trebuie, ce le va fi util în viitor şi cu o mult mai mare uşurinţă decât la noi, România are un sistem educativ care este la pământ. Nu am crezut că o să ajung vreodată să cred că şcoala nu îşi mai are o utilitate prea mare în viaţa şi societatea noastră. Din nefericire acesta este crudul adevăr. Tocmai din acest motiv, ambii părinţi mi-au sugerat să mă axez cât mai mult pe luarea BAC-ului şi orientarea în afaceri. Adevărul este că astăzi contează cel mai mult să ştii cum să numeri banii şi cum să îi mânuieşti.

Referitor la copiii de la grădiniţă, Ministerul Educaţiei nu face nimic altceva din ce nu ar face parlamentarii, şi anume să cheltuie banii după bunul plac. Tare mi-aş fi dorit să asist la o schimbare în acest sistem de învăţământ încă din perioada în care eram şi eu, cel puţin, la şcoala primară. Copiii ar trebui să fie cei mai importanţi în viitorul ţării. Viitorul ţării se bazează pe faptele celor care astăzi încă sunt timizi, mici şi uşor de influenţat. Mâine va fi rândul nostru să ne bazăm pe cei tineri, iar cei tineri nu vor şti ce să facă, în condiţiile în care nimeni nu le-a oferit şansa la o educaţie corectă, bună şi utilă. Sper doar că viitorul o să fie unul mai bun pentru cei care urmează să se confrunte cu problemele vieţii de om matur.

Junk-food

Studiile făcute de oamenii de ştinţă şi nutriţionişti arată o statistică înfiorătoare asupra numărului de consumatori ai mâncării de tip fast-food. Se estimează faptul că 6% din populaţia ţării noastre consumă zilnic mâncarea preparată în fast-food. Numai în oraşele mari ale ţării, locuitorii cheltuiesc câteva sute de mii de euro pe acest tip de mâncare supranumită şi junk-food (n.r. mâncare de gunoi).

Ţinând cont de faptul că oamenii sunt înştiinţaţi de efectele negative ale regimului alimentar nesănătos care îşi are originile în America, aceştia continuă să îşi alimenteze trupurile cu chimicale şi substanţe nocive care în timp au un rol foarte important în sporirea bolilor metabolice şi chiar a obezităţii morbide, în ciuda faptului că mijloacele cele mai importante de informare publică şi-au asumat responsabilitatea de a informa publicul în legătură cu efectele negative ale mâncării grase, de asemenea îndemnând populaţia să facă exerciţii fizice regulat.

În localitatea mea, pe timp de vară, cât şi în timpul anului şcolar, elevii consumă cu regularitate alimente preparate de cel mai apropiat fast-food din perimetrul unităţilor de învăţământ. Problema este cu atât mai mare întrucât şi o parte dintre adulţi, printre ei numărându-se şi profesorii instituţiilor de învăţământ, consumă în pauze alimente nocive corpului, cu regularitate. Acest obicei a fost transmis, din păcate, şi la copiii din învăţământul primar. Problema la acest tip de mâncare este că are tendinţa de a crea dependenţă într-o egală măsură cu cea dată de droguri, cum ar fi morfina şi nicotina.

Fast-food-ul nu face nimic altceva decât să schimbe atitudinea consumatorilor faţă de persoanele cu care interacţionează şi conferă predispoziţia către un comportament mai puţin social, ba chiar agresiv. Pe lângă toate substanţele nocive pe care organismul trebuie să le îndure, se estimează faptul că numai consumarea alimentelor de tip fast-food în decursul a două sau trei zile creşte masa corporală cu o viteză îngrijorătoare. Întrucât alimentele procesate utilizate în prepararea sendvişurilor, hamburgerilor, shaormei şi pizzei au un nivel ridicat de grăsimi, sare şi chiar zahăr, organismul tinde să ceară din ce în ce mai mult, în cele din urmă ajungând să devină dependent, organismul alimentându-se de până la şase ori pe zi.

Mai multe instituţii au avut de-a lungul timpului iniţiativa de a realiza campanii de înlăturare a acestui regim alimentar neadecvat prin încercarea de a introduce mâncare mai sănătoasă în magazinele ce servesc drept chioşcuri pentru unităţile de învăţământ, însă fără prea mult succes. Majoritatea elevilor sunt conştienţi de efectele negative ale acestor alimente, însă continuă să se înfrupte din ele. Cu atât mai mare este problema cu cât nivelul obezităţii în rândul copiilor creşte alarmant de repede. Statisticile arată că 2 din 10 copii suferă de obezitate.

Produsele care au în compoziţia lor carne posedă un risc faţă de sănătate. Motivul pentru care aceste produse sunt periculoase nu este neaparat din cauza substanţelor folosite pentru a da savoare cărnii, ci din cauza felului în care sunt depozitate şi reîncălzite timp de câteva ore în aşteptarea clienţilor.

În aceste condiţii, sunt considerate mai mult decât necesare mesele luate în detrimentul familiei, respectarea meselor principale ale zilei şi chiar consumarea cu regularitate a legumelor şi fructelor.

Vă invit în acest sens să promovaţi o alimentaţie sănătoasă şi echilibrată. Pentru sănătate!

Încă îmi trăiesc viaţa

Îmi este foarte dor de verişorii mei. De ceva vreme nu am mai apucat să îi văd sau să mai trec pe la ei. Ţinând cont de faptul că în ultima perioadă nu am făcut nimic altceva decât să scriu pe blog şi să mă axez pe proiectele pe care le am deja în desfăşurare, nu am prea avut ocazia să mă mai relaxez sau să părăsesc casa, în special dormitorul meu. Visez uneori cu ochii deschişi şi îmi aduc aminte de momentele în care mă jucam pe covorul din dormitor cu verişorii mei... nişte jocuri pentru copii, jocuri cu lego... dar, trebuie să recunosc, acele maşinuţe mici pe care le ţineau la ei în permanenţă erau preferatele mele. Momentele de care nu mă pot sătura niciodată, care ar fi trebuit să le imortalizez cu aparatul foto, şi nu doar cu ochii, sunt momentele pe care le petrec alături de cei doi prichindei care mă scot din sărite uneori, dar îmi aduc mereu zâmbetul pe buze. Sunt un familist convins, iar ei mi-au dovedit că rudele sunt nepreţuite... pentru că se aplică întotdeauna vorba "nu îţi poţi alege rudele"... iar asta mă duce cu gândul la faptul că fiecare lucru îşi are rostul în viaţă... chiar şi rudele! În copilărie nu am putut dispune de la fel de multe jocuri pe cât dispun aceşti doi pitici, însă mă bucur că măcar ei au parte de ceea ce îşi doresc. Cuburile lego erau (şi poate că încă mai sunt) preferatele mele. Întotdeauna îmi stârneau imaginaţia şi mă porneau să construiesc diverse clădiri, maşini şi chiar oameni. Copilăria trebuie trăită la maxim pentru că vină o perioadă în viaţa tuturor când ne săturăm de jocuri, iar acel moment se numeşte maturitatea. Odată ce atingem acest prag al vieţii, pierdem noţiunea timpului, îmbătrânim atât fizic cât şi psihic, iar timpul nu ne mai ajunge pentru distracţiile care ne puneau sângele în mişcare numai în momentul în care ne gândeam la ele. Viaţa trebuie trăită frumos! De aceea, am decis că nu este niciodată prea târziu pentru a mă întoarce în timp, pentru a savura vechile bucurii care mă ţineau cu orele pe afară.

Cu sau fără teatru în lume?

Câţi dintre tinerii de astăzi ar putea să recunoască valoarea unei piese de teatru cu adevărat specială? Câţi dintre tineri ar mai da astăzi bani pe un bilet în defavoarea unui film descărcat de pe internet? Şi câţi din tinerii pe care îi cunoaştem ar da filmele de la Hollywood pentru o piesă de teatru? Pentru că nu vreau să par cheie de biserică, trebuie să recunosc faptul că în unele situaţii am abandonat teatrul pentru un film la TV sau pe computer. Într-adevăr, este foarte trist să afli că teatrul este uitat din ce în ce mai mult de oameni. Atât în văzul nostru, cât şi al celor mai tineri ca noi, teatrul îşi pierde valoarea pe zi ce trece. Deşi se întâmplă acest fenomen, teatrul ar trebui să reprezinte un adevărat prieten în vieţile noastre. Pe lângă rolul cultural pe care îl are acesta, piesele se adâncesc atât de tare în sufletele şi inimile noastre, încât sentimentele pe care le purtăm devin mult mai profunde. Vreau în acest articol să vă prezint un foarte bun model cu care România ar trebui să se mândrească. Sub conducerea directă a actriţei Maia Morgenstern, Teatrul Evreiesc de Stat este una dintre cele mai frumoase clădiri care poate găzdui piese de teatru cum numai românii ştiu să organizeze. Românii au dovedit încă din cele mai vechi timpuri că sunt născuţi pentru a distra şi impresiona lumea. Teatrul este una dintre puţinele modalităţi prin care oamenii îşi pot afirma talentul, iubirea faţă de artă şi devotamentul faţă de public. 

Nu este necesar să fii fată cu o siluetă de invidiat sau un bărbat care a apărut prin cele mai mari emisiuni de scandal pentru a fi cunoscut, ci pur şi simplu trebuie să ai talent. Necesitatea teatrului în societatea românească este una foarte importantă, întrucât copiii trebuie să guste din adevăratele plăceri ale vieţii, şi nu numai. Am ales copiii pentru că ei reprezintă viitorul nostru, iar scenariul cel mai trist ar fi acela în care cei care vor fi după noi să nu cunoască ce înseamnă să fii emoţionat, să simţi cu adevărat nevoia de a aplauda un act demn de respect. Ţinând cont de faptul că televiziunea, presa scrisă şi cea audio manipulează ochii, dar şi mintea, trebuie să aducem la viaţă cât mai multe modalităţi de a scrie viitorul într-un mod cât mai plăcut, concret şi solid. Viitorul se poate schimba în doar câteva clipe, atâta timp cât noi nu depunem efortul necesar de a schimba ceva. Totul se poate sfărâma în câteva miimi de secunde! Lupta pentru un viitor, atât fizic cât şi cultural, trebuie să fie aprigă. Recent, un copil m-a impresionat profund, în timp ce altul m-a dezamăgit şi oripilat în acelaşi timp. Stând pe o stradă a oraşului aşteptând un prieten, pe lângă mine trec doi băieţi de vreo şapte sau opt ani. Unul dintre ei a încercat să plece acasă pe o scurtătură, în timp ce celălalt băiat i-a adus aminte că şi-ar fi încălcat promisiunea dacă l-ar fi lăsat baltă. Ghiciţi ce i-a răspuns cel ce încerca să fugă de responsabilitate: "Of, promisiunile astea". Am rămas pur şi simplu înlemnit să aflu cu cât devotament şi respect s-a întors acesta la prietenul său. Trecând la copilul care m-a dezamăgit şi oripilat, în timp ce mă îndreptam spre casă în urmă cu doar câteva zile, am avut oribila plăcere să asist la un limbaj foarte vulgar la o vârstă mult mai fragedă decât m-aş fi aşteptat. Dacă primii doi băieţi despre care v-am povestit se situau undeva pe la şapte sau opt ani, acesta nu trecea de vârsta de cinci ani. Ideea ar fi destul de simplă. Cred că primii doi băieţi au avut parte de o educaţie corespunzătoare, asta în primul rând, şi le-a fost limitat accesul la sursele de informare, cum ar fi televizorul sau computerul. Un beneficiu pe care teatrul îl poate avea în societate este şi dezvoltarea media din prezent. Sunt sută la sută sigur că în ţara în care locuim încă există oameni inteligenţi şi interesaţi de articole interesante prin ziare. Foarte multe publicaţii abordă un stil total greşit. Ţinând cont de ceea ce se "vinde" astăzi în societate, cei mai mulţi directori de publicaţii adoptă întotdeauna strategia: ce este mai vulgar este şi mai frumos. Cu onestitate, recunosc faptul că întotdeauna m-am întrebat, ce s-ar face aceste reviste, ziare şi aşa mai departe, fără ştirile de pe prima pagină? Locul destinat articolelor de presă cu un grad de interes foarte ridicat este populat din ce în ce mai mult cu imaginile şi subiecte destinate adulţilor, în condiţiile în care presa este pentru orice vârstă, nu are bariere. În cele din urmă, consider că viitorul acestui mod de manifestare artistică trebuie să fie unul liber, de bun gust şi cât mai uşor de găsit în lumea presei. Dacă pe prima pagină a ziarelor ar exista ştiri despre teatru, lumea ar deveni mult mai elevată, informată şi poate chiar mai inteligentă. Toată pornografia şi idioţenia aceasta atrofiază creierul într-o manieră macabră. Ceea ce trebuie să facă teatrul pentru a atrage admiraţia publicului şi de a păstra treaz interesul pentru cultură, este să adopte diversitatea. Fiecare piesă de teatru să fie jucată de actori diferiţi, rolurile fiind atribuite oamenilor potriviţi, iar decorul fiind de asemenea unul potrivit pentru scenariul respectiv.