Cu sau fără teatru în lume?

Câţi dintre tinerii de astăzi ar putea să recunoască valoarea unei piese de teatru cu adevărat specială? Câţi dintre tineri ar mai da astăzi bani pe un bilet în defavoarea unui film descărcat de pe internet? Şi câţi din tinerii pe care îi cunoaştem ar da filmele de la Hollywood pentru o piesă de teatru? Pentru că nu vreau să par cheie de biserică, trebuie să recunosc faptul că în unele situaţii am abandonat teatrul pentru un film la TV sau pe computer. Într-adevăr, este foarte trist să afli că teatrul este uitat din ce în ce mai mult de oameni. Atât în văzul nostru, cât şi al celor mai tineri ca noi, teatrul îşi pierde valoarea pe zi ce trece. Deşi se întâmplă acest fenomen, teatrul ar trebui să reprezinte un adevărat prieten în vieţile noastre. Pe lângă rolul cultural pe care îl are acesta, piesele se adâncesc atât de tare în sufletele şi inimile noastre, încât sentimentele pe care le purtăm devin mult mai profunde. Vreau în acest articol să vă prezint un foarte bun model cu care România ar trebui să se mândrească. Sub conducerea directă a actriţei Maia Morgenstern, Teatrul Evreiesc de Stat este una dintre cele mai frumoase clădiri care poate găzdui piese de teatru cum numai românii ştiu să organizeze. Românii au dovedit încă din cele mai vechi timpuri că sunt născuţi pentru a distra şi impresiona lumea. Teatrul este una dintre puţinele modalităţi prin care oamenii îşi pot afirma talentul, iubirea faţă de artă şi devotamentul faţă de public. 

Nu este necesar să fii fată cu o siluetă de invidiat sau un bărbat care a apărut prin cele mai mari emisiuni de scandal pentru a fi cunoscut, ci pur şi simplu trebuie să ai talent. Necesitatea teatrului în societatea românească este una foarte importantă, întrucât copiii trebuie să guste din adevăratele plăceri ale vieţii, şi nu numai. Am ales copiii pentru că ei reprezintă viitorul nostru, iar scenariul cel mai trist ar fi acela în care cei care vor fi după noi să nu cunoască ce înseamnă să fii emoţionat, să simţi cu adevărat nevoia de a aplauda un act demn de respect. Ţinând cont de faptul că televiziunea, presa scrisă şi cea audio manipulează ochii, dar şi mintea, trebuie să aducem la viaţă cât mai multe modalităţi de a scrie viitorul într-un mod cât mai plăcut, concret şi solid. Viitorul se poate schimba în doar câteva clipe, atâta timp cât noi nu depunem efortul necesar de a schimba ceva. Totul se poate sfărâma în câteva miimi de secunde! Lupta pentru un viitor, atât fizic cât şi cultural, trebuie să fie aprigă. Recent, un copil m-a impresionat profund, în timp ce altul m-a dezamăgit şi oripilat în acelaşi timp. Stând pe o stradă a oraşului aşteptând un prieten, pe lângă mine trec doi băieţi de vreo şapte sau opt ani. Unul dintre ei a încercat să plece acasă pe o scurtătură, în timp ce celălalt băiat i-a adus aminte că şi-ar fi încălcat promisiunea dacă l-ar fi lăsat baltă. Ghiciţi ce i-a răspuns cel ce încerca să fugă de responsabilitate: "Of, promisiunile astea". Am rămas pur şi simplu înlemnit să aflu cu cât devotament şi respect s-a întors acesta la prietenul său. Trecând la copilul care m-a dezamăgit şi oripilat, în timp ce mă îndreptam spre casă în urmă cu doar câteva zile, am avut oribila plăcere să asist la un limbaj foarte vulgar la o vârstă mult mai fragedă decât m-aş fi aşteptat. Dacă primii doi băieţi despre care v-am povestit se situau undeva pe la şapte sau opt ani, acesta nu trecea de vârsta de cinci ani. Ideea ar fi destul de simplă. Cred că primii doi băieţi au avut parte de o educaţie corespunzătoare, asta în primul rând, şi le-a fost limitat accesul la sursele de informare, cum ar fi televizorul sau computerul. Un beneficiu pe care teatrul îl poate avea în societate este şi dezvoltarea media din prezent. Sunt sută la sută sigur că în ţara în care locuim încă există oameni inteligenţi şi interesaţi de articole interesante prin ziare. Foarte multe publicaţii abordă un stil total greşit. Ţinând cont de ceea ce se "vinde" astăzi în societate, cei mai mulţi directori de publicaţii adoptă întotdeauna strategia: ce este mai vulgar este şi mai frumos. Cu onestitate, recunosc faptul că întotdeauna m-am întrebat, ce s-ar face aceste reviste, ziare şi aşa mai departe, fără ştirile de pe prima pagină? Locul destinat articolelor de presă cu un grad de interes foarte ridicat este populat din ce în ce mai mult cu imaginile şi subiecte destinate adulţilor, în condiţiile în care presa este pentru orice vârstă, nu are bariere. În cele din urmă, consider că viitorul acestui mod de manifestare artistică trebuie să fie unul liber, de bun gust şi cât mai uşor de găsit în lumea presei. Dacă pe prima pagină a ziarelor ar exista ştiri despre teatru, lumea ar deveni mult mai elevată, informată şi poate chiar mai inteligentă. Toată pornografia şi idioţenia aceasta atrofiază creierul într-o manieră macabră. Ceea ce trebuie să facă teatrul pentru a atrage admiraţia publicului şi de a păstra treaz interesul pentru cultură, este să adopte diversitatea. Fiecare piesă de teatru să fie jucată de actori diferiţi, rolurile fiind atribuite oamenilor potriviţi, iar decorul fiind de asemenea unul potrivit pentru scenariul respectiv.