Mai ţineţi minte peripeţiile lui Giuseppe şi a tinerilor italieni despre care vă aminteam în urmă cu două sau trei postări? Ei bine, iată că aceştia după ce au părăsit ţărişoara noastră au fost foarte mulţumiţi de serviciile dispuse de hotelierii români încât s-au hotărât să revină, însă de această dată pentru o expediţie la munte. Aceştia s-au decis să facă peste numai câteva săptămâni de la ultima vacanţă petrecută în România, o expediţie montană prin Carpaţii noştri de toate vremurile. Cum era şi de aşteptat, aceştia s-au cazat la o pensiune. De această dată erau mai mulţi decât la început, însă pentru cei care i-au găzduit nu putea însemna nimic altceva decât un câştig minunat.
Giuseppe făcu primul pasul în camera în care fusese cazat împreună cu prietenii săi. El se uită prin jur şi analiză toate detaliile camerei. Nu lipsea nimic, ba chiar era mai bine dotată decât camera de pe litoral. Se scuză în faţa prietenilor şi plecă la baie; drumul fiind unul foarte lung, acesta nu apucă să coboare mai deloc din maşină pentru a se uşura. După ce îşi rezolvă nevoile fiziologice, se spălă pe mâini, pe chip şi în cele din urmă începu să caute nişte prosoape pensiune. Apa îi curgea pe mâini şi pe faţă, însă nicăieri nu se întrevedeau nişte prosoape. Giuseppe chicoti şi zâmbi privindu-şi reflexia în oglindă.
- Ah, românii ăştia! Ce oameni!
Ieşi din toaletă şi plecă direct spre gazda care îi invită la pensiune. Acesta se arătă mâniat de faptul că personalul pensiunii nu le asigură toate utilităţile. Se hotărî să ducă el însuşi în camera italienilor un set întreg de prosoape uscate şi foarte moi.
Giuseppe îşi luă echipamentul montan şi se aventură împreună de compatrioţii săi. Intră din ce în ce mai mult în inima munţilor şi se îndreptă spre un izvor folosindu-se de o hartă. Pentru prima dată în viaţa lor, italienii străbătuseră un drum minunat, o potecă spre o lume aproape ireală. Aceştia se adăpostiseră de soarele blând la umbra unui copac din mijlocul unui luminiş şi se aşezară toţi într-un cerc mare. Toţi priveau spre cer întrebându-se dacă ţara noastră poate fi mai minunată de atât. Apucaseră să vadă litoralul şi munţii... ce mai era de vizitat?! Giuseppe se ridică deasupra celorlalţi şi pe un ton poruncitor le spuse prietenilor săi:
- În curând o să vizităm castelul marelui şi legendarului Dracula! Cine este cu mine?!
Italienii strigară în cor:
- Viva România!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu