luni, 27 ianuarie 2014

Stupid snow!

Of, dragii mei, zilele astea chiar am avut parte de ceva neaşteptat, cel puţin pentru mine. Ştiam că o să ningă, dar niciodată nu am crezut că o să se repete scenariul: ninge pe la jumătatea lunii ianuarie, iar nămeţii vor fi mari, de vreo 2-3 metri. Vremea m-a cam luat prin surprindere, adică eu chiar nu mă aşteptam să închidă şcolile pentru un vânticel ca ăsta. Într-adevăr, utilajele nu îşi prea fac de lucru prin oraş, dar nu văd un motiv întemeiat să închidă şcolile, având în vedere faptul că elevii din oraşe încă se pot deplasa. This is so unfair!
Să nu mă credeţi dement, dar eu m-am cam săturat de weekend-ul ăsta care nu se mai termină, din câte se pare. Mi-ar fi plăcut dacă zăpada asta ar fi fost undeva pe 25 decembrie, că aşa este frumos, dar nu... Dumnezeu a trimis totul chiar acum! Good job God! I mean it! Şi pentru că am rămas în urmă cu postările mele, intenţionez să vă spun că în viitorul apropiat (pe la începutul lui februarie după cum plănuiesc) îmi voi cumpăra un aparat foto super! Într-adevăr, timpul ăsta liber oferit de vremea de afară mi-a permis să fac câteva cercetări pe internet asupra magazinelor online în domeniu. Iniţial îmi doream un alt aparat foto, dar se pare că bugetul îmi este limitat şi nu prea mai am răbdare să mai strâng încă 200 RON. So sad... isn't it?
În cele din urmă, Joe vă salută şi vă urează o săptămână cu speranţa că acest viscol neîndurător se va opri în cele din urmă, poate înainte ca locuinţa în care îmi duc eu traiul să fie acoperită în totalitate. Aveţi grijă de voi!


vineri, 24 ianuarie 2014

Keep going mister

Am o vorbă care îmi place la nebunie. Fiecare îşi pictează viaţa aşa cum doreşte! Dacă eu aş avea o problemă prin casă, eu ştiu, mi s-ar strica ceva la frigider sau poate unul dintre calorifere ar face figuri... aş apela la un prieten mai priceput în domeniu înainte de a face ceva, în cele din urmă, dacă nu ar mai exista nicio modalitate de a repara ce este stricat, aş apela la serviciile unui instalator. Din auzite am putut să înţeleg că a fi un instalator Bucureşti nu este o meserie chiar uşoară. Iniţial aş fi crezut că este o treabă de copii... adică, cam cât de greu ar fi să umbli puţin cu o cheie franceză..? Câteva şuruburi şi o piuliţă..? Unul dintre prietenii mei, major fiind, deja lucrează în acest domeniu. Într-o zi m-a invitat la el acasă pentru a-mi arăta cu ce se ocupă. Chiuveta din bucătărie îi făcea probleme, iar fiindcă programul îi permitea, acesta s-a decis să îmi facă o demonstraţie la tot ce a învăţat să facă. "Meşterul se cunoaşte după felul în care mânuieşte o unealtă" zicea el... şi ce să vezi..? Avea dreptate! Omul începu imediat să deşurubeze câteva lucruri înainte de a începe să scoată tuburile de la chiuvetă. Cu muzica lui preferată în surdină, lumina soarelui bătând asupra noastră prin geam şi mirosul mâncării îmbietoare care fierbea pe aragaz, treaba mergea strună. Uneori chiar mă ruga să îl ajut cerându-mi să îi înmânez câteva unelte sau chiar să rotesc vreo două-trei piuliţe. Stând în fund pe podea, am putut observa cum apa îi picura pe mâini. Aveam impresia că o să facă o inundaţie pe acolo, având în vedere faptul că apa începea să picure din ce în ce mai tare. Îşi puse lângă mână un recipient mare din plastic pentru a evita o posibilă scurgere masivă de apă. Din nou, îşi ridică privirea spre chiuveta defectă, de această dată fixând nişte rulmenţi şi garnituri pe tuburile buclucaşe. Se aruncă afară de sub chiuvetă şi începu să îşi şteargă transpiraţia de pe faţă. Cu o mână tremurândă şi privirea încă la instalaţia de apă, prietenul meu puse mâna pe robinet. MAGIE! Apa curgea fără probleme de această dată. Problema la chiuveta lui era aceea că, pe undeva, exista o scurgere de apă care îl seca. Pe lângă faptul că i se adăuga foarte mult la factură, apa făcea multă mizerie acolo unde picura. Se bucură în tocmai ca un copil. Îşi ridică de pe jos uneltele, se dezbrăcă de salopeta de lucru şi se uită puţin la mâncarea de pe aragaz. Mi-a explicat în tot acest timp că a fi instalator înseamnă totodată să ai imaginaţie, să ştii să te descurci în momente dificile şi să mânuieşti foarte bine orice unealtă, pe lângă faptul că trebuie să ai un minim de experienţă în acest domeniu. Una peste alta, mi-am dat seama că nimic din ce face acest prieten al meu nu este o joacă de copii... ci despre o meserie în toată regula!

Iubesc tatuajele

Deşi sunt un credincios şi am tăria de caracter de a-mi menţine corpul neatins de ace, trebuie să recunosc faptul că tatuajele pentru mine reprezintă o artă neînţeleasă. Nu ştiu ce anume, nu ştiu de ce, dar culorile şi personajele imprimate pe fiecare piele reprezintă o poveste diferită. Fie că este vorba de un text, fie că este vorba de un eveniment plăcut sau mai puţin plăcut, tatuajul are o semnificaţie pentru fiecare individ în parte. Având în vedere că acestea au luat amploare încă din cel de-al Doilea Război Mondial, moda s-a schimbat, pe atunci tatuajele fiind mult mai simple decât cele din zilele noastre. Astăzi însă tatuajele reprezintă un mod de aţi exprima sentimentele, acestea reprezentând persoana în cauză. Revenind la ideea iniţială, consider că tatuajele sunt un alt mod de a te destăinui oamenilor, cu sau fără acordul tău.



Outfit #2

Pentru că mai sunt câteva ore până când începe mult aşteptatul weekend, doresc să vă prezint un nou outfit. Imediat după ce această vreme insuportabilă îşi va lua tălpăşiţa din viaţa mea, cu siguranţă voi aborda un stil mai sport. M-am săturat să port cămăşi şi aceeaşi pereche de pantaloni mereu şi mereu. Nu mă înţelegeţi greşit, eu ador să port cămăşi, şi chiar aş purta mai multe perechi de pantaloni... doar că în liceul meu regulamentul este foarte strict, tocmai de aceea nu prea pot să mă afişez decât cu o pereche de pantaloni, însă am observat că pe undeva există câteva excepţii de care, poate, m-aş putea folosi. De anul trecut am început să am o pasiune pentru hainele pe care tinerii americani le abordează. Îmi plac la nebunie bluzele clasice cu mâneci lungi, sunt pur şi simplu minunate.


În condiţiile în care eu port toate hainele cu mânecile suflecate până la cot, cred că ar arăta super o astfel de bluză pe mine. Nu sunt un tânăr prea sportiv, nu sunt nici prea lat încât să îmi scoată în evidenţă muşchii, însă mărimea S cred că mi s-ar potrivi destul de bine şi ar sta destul de strâmt pe mine încât să nu pară că sunt prea slab. Hehe!
Perechea de pantaloni pe care urmează să o vedeţi nu se numără prin topul blugilor mei preferaţi, dar dacă ştii cum să îi asortezi şi cum să îi porţi, atunci eşti cool!


Modelul acesta îmi inspiră un aer punk. Culoarea ştearsă şi imprimeul arată super, pe lângă faptul că perechea aceasta de blugi este una slim fit, ceea ce caut cu ardoare şi nu prea găsesc la un preţ rezonabil. Blestemat fie comerţul din România!

miercuri, 22 ianuarie 2014

Banii împlinesc dorinţe

Zilele acestea am lucrat mai mult decât de obicei, făcând totodată o sumă bunicică de bani. Deşi am strâns o sumă de bani relativ mare, încă nu îmi sunt de ajuns ca să îmi cumpăr aparatul foto dorit. Nu sunt un mofturos, îmi trebuie doar un aparat foto compact, însă... standardele mele se ridică la un aparat foto compact care să aibă nu mai puţin de 16mp şi zoom de 21x. Nu doresc să fac performanţă în domeniul fotografiei, ci mai degrabă să mă distrez şi să îmi satisfac nevoia de a mă manifesta într-un mod artistic. Desigur, nu am spus niciodată nu unei posibile cariere... cine ştie, poate aş avea şanse să devin un fotograf Bucureşti... 
Având în vedere că aparatul pe care doresc să îl achiziţionez costă cu 100 RON mai mult decât am eu în momentul de faţă, mi-am propus să muncesc mai mult. Chiar dacă nu sunt un împătimit al gadget-urilor, de foarte mult timp îmi doresc un aparat foto. Sincer, în fiecare vară mi-am pierdut mare parte din timp stând prin curte, citind şi ascultând muzică sau pur şi simplu stând cu orele la TV sau la computer. M-am săturat să fac asta! Vreau să îmi schimb puţin rutina. Am înţeles că se câştigă de asemenea foarte bine şi în domeniul fotografiei, însă nu asta mă interesează cel mai mult, ci ideea de a deţine un aparat foto foarte bun.
Visele devin realitate în cele din urmă, iar acea parte din noi care tânjeşte la acel ceva special pe care îl dorim cu ardoare, nu ne va părăsi niciodată. Eu cred cu tărie că până la sfârşitul lunii februarie mă voi bucura de gadget-ul mult dorit... după aceea... mă voi axa în totalitate pe haine, fiind următoarele priorităţi.
Revenind la jobul de fotograf, mă gândeam, oare cât aş putea câştiga în oraşul meu? Se ştie că este o meserie destul de bănoasă, chiar şi fotografierea a câteva persoane poate costa până la 50 RON sau chiar mai mult. Având în vedere faptul că în oraş la mine sunt mai multe persoane, modele, dornice să îşi afirme talentul de a poza şi frumuseţea, nu cred că ar fi prea greu pentru mine să mă remarc. Cu felul meu de a fi, felul meu de a percepe cadrele, lumina şi unghiurile pentru o fotografie perfectă, şi tehnicile de editare în Photoshop dobândite de-a lungul timpului, cred că aş face faţă destul de bine concurenţei.
Sunt un optimist convins, ştiu că orice ar fi, tot ce îmi propun o să devină realitate, asta chiar dacă o să întâlnesc piedici, o să am parte numai de ceea ce îmi doresc! Sunt un idealist şi un realist, iar realitate este că nimic nu mă poate împiedica pe drumul spre fericirea mea. Atâta timp cât în mintea mea există un strop de perseverenţă, nu voi înceta niciodată să lupt până când nu îmi voi atinge scopurile. În cele din urmă, sunt foarte încrezător, şi sper ca până la ziua mea să am parte de un strop de noroc şi să fiu ajutat de asemenea de Dumnezeu să îmi pot continua activităţile fără nicio problemă!

Citatul zilei

"Războiul nu este răspunsul, deoarece doar iubirea poate cuceri ura." Marvin Gaye


Outfit #1

M-am tot gândit în ultima vreme să fac din ce în ce mai multe postări cu haine. Blogul este în continuare unul cu o nişă motivaţională (chiar dacă în ultima vreme am cam pierdut timpul şi nu am mai postat asemenea articole), însă mi-ar plăcea de asemenea să încep să postez şi puţin din fashion.
Pentru că afară încă este frig şi se pare că zăpada cea mare este pe cale să îşi facă simţită prezenţa, mi-am propus să vă prezint un mic set de haine care mi-au atras atenţia într-un mod plăcut.
Cum altfel să încep dacă nu prin prezentarea unui pulover simplu? Pe mine mă caracterizează simplitatea; nu mi-au plăcut niciodată hainele cu cine ştie ce accesorii pe ele sau mai ştiu eu ce tăieturi prin material. Având în vedere faptul că nu sunt un împătimit al sporturilor, aspectul acestui pulover inspiră un aer de sportiv, nimic prea exagerat, ceva foarte simplu şi frumos.


Următorul articol vestimentar de pe listă este paltonul. Normal, paltonul este articolul vestimentar preferat de mine. Nu ştiu de ce, cred că aţi observat asta şi din postările mai vechi, mi se pare că paltoanele conferă un stil aparte; face purtătorul mult mai elegant. Dacă acesta o fi adevărul, eu nu îl ştiu, dar rămân la ideea că fiecare bărbat trebuie să aibă măcar un palton în garderobă.


Şi ultimii, dar nu cei din urmă, pantalonii!
Pantalonii sunt cei mai importanţi în garderoba mea. Nu îmi (mai) permit să port pantaloni sau blugi largi. Nu ştiu despre voi, dar eu am fost puţin mai dolofan prin generală, iar hainele cumpărate la sfaturile părinţilor... nu, nu-i a bună! Pantalonii mereu mi-au creat un disconfort. După ce am slăbit aproape 20kg, am realizat faptul că sunt foarte slab, iar hainele acum nu îmi mai veneau. Şi acum dacă mă duc în oraş, trebuie să merg la o grămadă de magazine ca să găsesc o pereche de pantaloni care să mi se potrivească. Fie îmi sunt prea mari, fie îmi sunt prea largi... sau prea strâmţi pe picioare... pantalonii au fost întotdeauna cei mai importanţi, dar greu de ales, în timpul shopping-ului. Această pereche de pantaloni, pereche pe care o caut şi eu (sau măcar în acest gen) prin magazine, mi se pare foarte tare! Slim fit, negri şi foarte arătoşi. Ce altceva mi-aş mai putea dori?


marți, 21 ianuarie 2014

Să trăiască naşii! Weeei!

În ideea că titlul acestei postări sună a clişeu, nimic din ceea ce urmează să citiţi nu are legătură cu acea femeie căzută de pe Lună. Trecem la treabă? Trecem!
De cam câte ori aţi fost la o nuntă? Eu am avut ocazia până acum să mă bucur de două nunţi. Atmosfera a fost plăcută la ambele petreceri, nu am avut mai nimic de reproşat. Câteva aranjamente nunţi şi totul era gata! Muzica se potrivea, aspectul floral era unul minunat, iar efectele speciale create pentru a întreţine petrecerea şi ringul de dans erau pur şi simplu uimitoare. Unul dintre momentele mele preferate la cea de-a doua nuntă la care am participat a fost acela în care cuplul proaspăt căsătorit a interpretat o coregrafie comică. Serios, chiar dacă a trecut deja aproape un an de la eveniment, filmările încă mă fac să râd. Când iubirea este adevărată şi are scopuri pure, nimic nu mai face faţă în calea destinului. Parcă şi acum mă imaginez stând cu o cameră foto în faţa mulţimii care se uita după mireasă. În mintea mea totul era răvăşit. Să mă urc pe o maşină ca să fac poze? Să le spun alor mei să mergem cu tot cu invitaţi făcând un alai uriaş? Mă gândeam la un scenariu demn de un film. Verişorii mei, martori la frumosul eveniment ce luase naştere, erau la fel de curioşi şi nerăbdători ca şi mine. Agitaţi şi foarte fericiţi, ne-am pus pe glume. Cu mâna pe inimă, repet, trebuie să recunosc faptul că fără echipa care a ajutat la organizarea petrecerii şi a decoraţiunilor, nimic nu ar fi fost la fel. Cei doi însurăţei au fost de asemenea foarte mulţumiţi de petrecere. Am luat parte la masa de a doua zi şi abia după ce dansul s-a oprit, iar muzica a devenit ceva mai lentă, lumea s-a putut bucura de un moment de linişte bine meritat. După multă transpiraţie, ore de muncă şi fericire aproape continuă, echipa a fost răsplătită cu o sumă generoasă de bani, însă răsplata pe care ei o considerau cea mai de preţ era aceea că totul a decurs conform planului, iar însurăţeii nu au avut parte de neplăceri în cea mai importantă zi a lor. Toţi au considerat că cireaşa de pe tort a fost momentul în care invitaţii au fost chemaţi la dans alături de partenerii lor, picioarele lor fiind învăluite de o ceaţă menită să întreţină sentimentul de eternitate.


Muzica trece prin vene!

Cred că m-am născut ascultând muzică, nu ştiu, dar un lucru este cert, o iau razna dacă nu ascult măcar o melodie pe zi. Muzica este îngerul meu păzitor, ba chiar m-a salvat din diferite situaţii. Iubesc toate genurile muzicale! De la pop la jazz, rock... chiar şi muzică latino..! Tocmai de aceea, în seara asta vă las cu un deliciu de melodie care să vă ungă sufletele... extrasă, normal, din Dexter. O seară frumoasă vă doresc!

Citatul zilei

"Disperarea este materialul brut al schimbării drastice." William S. Burroughs

Oare... o să ningă?

Astăzi, aşteptând cu nerăbdare să plec acasă de la liceu, am avut parte de o surpriză. Unul dintre colegi ne-a atras atenţia spre geam, spunându-ne că ninge. Ce să vezi? Chiar ningea! Imediat mi-am dat seama că, dacă este rost de zăpadă, atunci este rost şi de bulgăreală! Nu sunt cel mai mare fan al "botezului" sau a trântelor prin zăpadă, dar hei, sunt încă tânăr şi trebuie să mă bucur de aceste momente, cât timp le mai am! 


Mi-am dat seama în foarte scurt timp că trebuie să îmi pun geaca în cuier pentru o perioadă şi să îmi iau din nou paltonul. Iubesc paltoanele, mai ales un palton bărbaţi. Pe mine paltoanele mă scot foarte bine în evidenţă. Nu sunt un băiat foarte lat în spate, ci mai mult înalt, tocmai de aceea consider că paltoanele mă ajută să par mai masiv. Sunt mândru de felul în care arăt, nu mă plâng de aspectul meu. 
Totodată a trebuit să mă gândesc şi la puloverele tricotate care să îmi ţină de cald atunci când zăpada ar fi mult prea mare, iar vântul mult prea puternic. Sunt foarte precaut, nu îmi place să îmi periclitez starea de sănătate. Trupul meu, templul meu.
În cele din urmă, după ce am terminat ora şi am început să îmi strâng caietele, am auzit-o pe una dintre colegele mele spunând ceva despre nişte rochii de seară online. Uou, pe vremea asta? Serios?! Într-adevăr, un subiect tabu pentru bărbaţi care nu ar trebui să fie abordat, în orice caz.
Sper ca această ninsoare să ţină măcar două sau trei zile, atât cât să îmi fac damblaua, hehe!

duminică, 19 ianuarie 2014

Mediu feminin

Urăsc momentul când sora mea se întoarce acasă de la facultate. Totul este ok, nu îmi displace prezenţa ei, ba chiar îmi face plăcere să o văd, dar pentru simplul fapt că nu stă mai mult de două sau trei zile, îşi aduce acasă lucrurile şi face o mare dezordine. O dată când a plecat înapoi la facultate, am fost surprins să găsesc deasupra ghiozdanului meu un set de epilatoare şi un uscător de păr braun. Eram ceva de genul: what?! În primul rând, nu mai am părul mare încât să mă folosesc de uscătoare de păr după ce fac duş, în al doilea rând... epila... ce?! Sunt băiat în numele lui Dumnezeu! Nu am nevoie decât de o lamă!
Am luat probele incriminatorii şi le-am aruncat într-un colţ al dulapului în care îşi pune ea lucrurile. Sunt foarte ordonat de fel şi chiar nu îmi place să găsesc lucruri care ar trebui să se afle în baie... în dormitorul meu! Fiindcă nu trecuseră doar o oră de când sora mea plecase, am început să caut prin toate colţurile camerei numai pentru a mă asigura că dormitorul îmi aparţinea în totalitate şi arăta ca unul pentru băieţi. Atât îmi mai lipsea, să am parte de o cameră pentru fete... ţinând cont că urma să am musafiri în doar câteva ore. Trecând peste tot în cameră şi analizând totul, am realizat că acele obiecte erau singurele lucruri pe care le-a uitat acasă sora mea. Ordine... curăţenie... ordine..! Oare cer prea multe de la ai mei?!

Joe iubeşte florile

Acum câţiva ani părinţii mei (luându-mă şi pe mine cu ei) au fost invitaţi de o naşă de-a lor la ea acasă. Chiar înainte de a lua un taxi din fata fostului hotel al oraşului, am trecut pe la o florărie. Părinţii mei, foarte respectuoşi de fel au mers să cumpere ceva frumos, un buchet naşă. Intrând în florărie am putut observa mai multe flori, flori pentru casă, plante apartament. Mi-am dat seama imediat ce am început să percep culorile deschise şi îmbietoare ce mă înconjurau că sunt un iubitor de aranjamente florale. Timpul petrecut în acea florărie mi se părea infinit, însă îmi plăcea la nebunie să analizez coloritul florilor şi modul în care acea domnişoară îi servea pe părinţii mei, împachetând frumos un buchet mare de margarete. Mintea mea o luă razna din cauza culorilor. Începusem să îmi imaginez cum ar fi să deţin propria florărie în viitoarea mea locuinţă. O locuinţă aflată aproape de centrul oraşului cu o florărie la parter. Minunat! Deşi îmi doresc cu ardoare să devin un medic stomatolog şi să urmez în paralel veterinara, mi-ar face o mare plăcere să am şi o florărie, pentru timpul liber! Vouă nu vă plac florile? Trebuie să recunoaşteţi, nu există om care să urască florile, poate în afară de cei alergici. Sunt singurele lucruri care dau dovadă de cea mai mare inocenţă din lume, deşi noi nu le vedem valoarea adevărată, ba din contră, considerăm că sunt inutile. Aşa cum spune şi titlul acestei postări... da, Joe iubeşte florile la nebunie! Astfel, după ce am plătit florile şi ne-am despărţit de florărie, am plecat spre destinaţie.


Shopping online

 

V-aţi gândit vreodată să înlocuiţi shopping-ul din viaţa de zi cu zi cu shopping-ul virtual? Eu unul am făcut-o, şi chiar am început să schimb metodele de a cumpăra articole vestimentare, produse electronice ş.a.m.d. Chiar dacă nu mulţi sunteţi dispuşi să cumpăraţi online anumite lucruri, aveţi încredere în mine când vă spun că nu sunteţi înşelaţi, asta desigur dacă vă cumpăraţi produsul dorit de la o sursă reală şi de încredere. Spre exemplu eu căutam în ultima vreme nişte componente pentru PC, dar ce să vezi? Am găsit un lucru chiar mai bun! Un ebook reader! În ultima vreme nu prea mai am timp să citesc ce îmi place. Fie sunt plecat de acasă, fie nu găsesc cartea prin bibliotecă, tocmai de aceea m-am bucurat enorm de mult când am aflat că românii fac comerţ cu aşa ceva. Pentru mine este un mod impresionant de a citi o carte în aer liber prin intermediul tehnologiei. Desigur, am căutat ceva şi pentru fratele meu care este la facultate. În urmă cu un an am avut o ceartă destul de urâtă cu el pentru că mai avea puţin şi îşi cumpăra un cuptor cu microunde de pe evomag.ro, ceea ce nu era un lucru atât de rău, dar în primul rând nu avea nici banii necesari şi ştia la fel de bine ca şi mine că avem un cuptor cu microunde acasă pe care îl putea lua cu el. În cele din urmă şi-a dat seama că am dreptate şi l-a luat.


Sfârşit de weekend

Pot spune că acest weekend a fost minunat! Deşi mai sunt câteva ore până se va finaliza, eu mă simt foarte relaxat..Cred că asta se datorează faptului că am primit o serie de veşti bune, care mi-au indus automat o stare de bine. Şi pentru că de obicei pierd timpul la TV fără rost, am zis că poate e momentul să încerc de data aceasta ceva diferit. Sora mea se uită des la seriale şi mi-a spus de multe ori că sunt câteva titluri care sigur mă vor încânta, şi de ce să nu le dau o şansă acum cât este timp?
Lista de sugestii a avut drept vedetă serialul Game of Thrones.
Îmi place foarte mult acest serial. Este altfel decât ceea ce am văzut până acum, şi m-a impresionat plăcut. Atât personajele cât şi acţiunea te ţin cu sufletul la gură şi te antrenează încă de la primul episod în conflictul care degenerează rapid şi cauzează ruperea unor prietenii şi apropierea războiului. Ce apreciez cel mai mult este faptul că producătorul şi actorii respectă acţiunea pe care o prezintă cărţile scrise de George R. Martin. Mai rar se întamplă astfel de lucruri... Oricum ar fi, pentru mine serialul este o noutate şi aştept cu mare nerăbdare luna aprilie pentru a descoperi noul sezon!


Futurama de Mat Groening nu mai este ceva nou! Cred că toată lumea a auzit cel puţin o dată şi a văzut de asemnea un episod din faimosul serial american The Simpsons! Când acesta a luat sfârşit, am fost uşor dezamăgit, însă când am aflat că acesta a dat drumul unui noi proiect am aşteptat să văd despre ce era vorba şi chiar îmi place rezultatul final.
Futurama este un serial amuzant, cu personaje ce vor stârni hohote de râs, iar de întâmplările din episoade nu mai povestesc! Rămâne să descoperiţi voi cum Fry cel din trecut se adaptează anului 3012.


Şi pentru final am rămas cu Dexter, de altfel şi preferatul meu! Nici nu ştiu cum să încep să vă povestesc despre acest serial pentru că este complex şi trebuie văzut pentru a fi înţeles în totalitate. Este serialul meu de suflet, iar Dexter Morgan unul dintre personajele care mi-a ridicat cele mai multe semne de întrebare cu privire la existenţa umană şi a caracterului uman. Un serial deosebit şi unic pe care îl recomand tuturor care suportă cu uşurinţă unele scene de crimă.


sâmbătă, 18 ianuarie 2014

Propriul stil

Dacă şi voi sunteţi ca mine şi vă faceţi încă griji de vremea ce "urmează" să ne îngheţe picioarele şi mâinile din pricina gerului care pare că nu mai vrea să vină, atunci înseamnă că sunteţi nişte oameni normali. Iarna încă nu s-a sfârşit dragilor, tocmai de aceea nu cred că este chiar cel mai bun moment să ne punem la loc în cutie perechea cumpărată de Crăciun. Sper şi aştept încă cu nerăbdare să prind măcar un strat de câţiva centimetri de zăpadă. Mă aşteptam, şi încă mă aştept, ca hainele cumpărate în iarna asta să mă încălzească atunci când o să îmi iau o trântă prin zăpadă. Ce e drept, nu degeaba au pus atâtea magazine online reduceri haine iarnă şi reduceri ghete. Lăsând la o parte acest mic detaliu, anul acesta mi-am propus să abordez un stil cât mai fashion şi elegant. Un mic set de haine office cred că s-ar potrivi de minune în garderoba mea. Sincer, m-am săturat de tricouri şi blugi tăiaţi. Cred că a sosit vremea pentru cămăşi, pantaloni conici şi poate chiar un sacou sport. Cine ştie? Vara asta se anunţă una foarte frumoasă, dar eu vreau să contribui şi să o fac minunată! La sfatul surorii mele, vara această doresc să arăt "fantabulos" şi să fiu stilat... să am clasă! Adio tenişi chinezeşti, adio tricouri hidoase! Bine aţi venit cămăşilor! Întotdeauna am pariat că stilul office o să fie mereu la modă. Cine nu şi-ar dori să aibă o anumită prestanţă? Să fie privit în timp ce merge pe stradă? Ei bine, eu vreau să pun asta în aplicare şi în viaţa mea.

Viaţa unui bărbat

V-aţi întrebat vreodată cât este de complicată viaţa unui bărbat? Dar dacă acesta ar mai fi şi singur? Cunoaşteţi vorba aia: "acolo unde nu există o femeie, i se observă lipsa". Cam aşa se întâmplă în realitate... dar îi mulţumim lui Dumnezeu că ne-a dat puterea necesară să fim harnici, puternici şi hotărâţi să ducem o viaţă frumoasă. Bine, eu încă nu am ajuns în acel moment al vieţii în care să mă plâng că nu sunt căsătorit, că sunt singur sau mai ştiu eu ce, dar ştiu poveşti ale unor oameni de treabă care îşi duc zilnic viaţa singuri şi sunt printre puţinii oameni pe care îi cunosc şi sunt harnici. Un exemplu minunat ar fi povestea domnului Mitru. Acest domn Mitru este un bărbat pe cinste care ştie ce înseamnă munca. Îi place foarte mult agricultura, tocmai de aceea apelează numai la seminţe de legume profesionale şi la un motocultor bun. Este un om foarte gospodar şi înţelege că legumele bune le culege doar după multă muncă care să îl facă să transpire. Efortul este unul dintre prietenii săi cei mai buni. Desigur, domnul Mitru nu este doar un fermier, acestuia îi mai place şi mecanica şi tot ce ţine de părţile tehnice ale unui obiect. Atâta timp cât obiectul respectiv are rotiţe şi un motoraş care să le pună în funcţiune, obiectul îi devine jucăria preferată. Orice ar face, domnul Mitru se aşteaptă să fie diferit faţă de restul lumii. Spre exemplu, pe stradă la mine el este singurul care deţine o pompă submersibilă. Este un om foarte eficient! Ce să mai spun? Îl apreciez foarte mult pe acest om, o dovadă clară că bărbaţii, chiar şi singuri, pot fi harnici şi descurcăreţi.

Copilăria anilor 2000

Mai ţineţi minte jucăriile pe care ni le doream pe când eram mici? Doream cele mai noi figurine din desenele animate, cel mai nou model de camion sau soldăţei... iar pentru fete, păpuşile care astăzi au suferit cam mute operaţii estetice. Unii erau mai avansaţi în tehnologie şi cereau, chiar dacă se stricau foarte repede; acele console "brick games". În cele din urmă totul a ajuns la apogeul copilăriei noastre. De la jocul pentru televizor până la computer, totul s-a schimbat radical. Astăzi aş fi mirat dacă aş mai auzi pe vreun copil cerând de la părinţii lor jucării my little pony sau monster high... deşi nu se compară cu vechile jucării, acelea pe care le îndrăgeam cel mai tare şi ne luminau zilele. Micii copii, viitorul României, sunt astăzi interesaţi de jocuri copii care să le pună mintea la încercare, să creeze dependenţă şi să fie foarte scumpe. Eu, dacă în viitor voi avea copii, îmi doresc să le ofer doar ce este mai bun, însă voi avea grijă să nu trec peste o limită încât să îi răsfăţ prea tare şi să îi transform în ceea ce astăzi noi numim plozi nesuferiţi. Pentru că începând cu anul 2000 tehnologia a început să avanseze cu paşi uriaşi, iar nevoile tinerilor au început să fie altele, dar tragic felul în care distracţia a început să degenereze, am ajuns la concluzia că pentru fiecare copilăria ar trebui să fie acea perioadă din viaţa unui copil în care acesta aprofundează informaţii noi, testează şi simte alte sentimente.


Mâncare, poezie şi puţină... odihnă!

Astăzi am făcut o mică pauză în tot ceea ce înseamnă viaţa publică. M-am lăsat în voia muzicii, odihnei şi a poeziei apoi, după ce mi s-a făcut puţin foame, am luat prânzul împreună cu familia mea. Mai devreme am postat o poezie care mi-a atras atenţia în mod deosebit, o poezie scrisă de Mihai Eminescu şi anume "iubind în taină". După ce am terminat de mâncat o porţie zdravănă de legume şi un copănel de pui, mi-am zis că ar merge şi un mic citat despre mâncare. Ce pot să vă mai spun? Sunt sătul cu trupul cât şi cu sufletul. Ce şi-ar putea dori mai mult un om de la viaţă? Eu am făcut o alegerea şi ştiu ce îmi doresc: linişte şi pace. Vă urez o zi cât mai frumoasă în continuare!


Cazare ca la Joe acasă pt. 2

Mai ţineţi minte prima parte de la această postare? Desigur că vă aduceţi aminte! Iată că prietenul meu a reuşit în sfârşit să se întoarcă acasă... după două săptămâni..! Acum mă simt mult mai bine şi mult mai relaxat din pricina acestui lucru. Mi-a făcut plăcere să îl las să locuiască sub acelaşi acoperiş cu mine, a fost o experienţă foarte amuzantă, deşi a recunoscut că s-a acomodat cam greu la început. Odată întors acasă, el a putut observa că întreaga lui cameră fusese schimbată într-o creşă pentru copii. Într-un colţ al camerei se aflau două paturi pentru copii, unul mai vechi şi unul recent cumpărat. Îl ţinea minte doar pe cel care îl cumpărase chiar el, însă nu ştia de unde apăruse şi celălalt pătuţ. Dacă vă întrebaţi de unde ştiu eu toate aceste detalii, ei bine pot să vă spun că am vorbit cu el toată ziua. De această dată a fost momentul ca el să mă primească drept gazdă în propria casă. Dormitorul era destul de răvăşit din cauza oaspeţilor care abia plecaseră. Îşi ridică de pe jos hainele mototolite şi le aruncă cu indiferenţă pe unul dintre scaunele ce se aflau lângă biroul său. Se uită apoi o perioadă la pătuţul vechi din camera sa şi se îndreptă mai apoi la mine zicând:
- Frate, ăsta este pătuţul meu! În ăsta obişnuiam eu să dorm când eram mic. Dar ştiam că ai mei l-au aruncat pe când am împlinit vârsta de cinci ani. Cum este posibil?!
Se aplecă deasupra pătuţului şi ridică o pernă mică. O scutură puţin şi apoi o mângâie cu melancolie. Dintr-un mic buzunar al pernuţei, spun buzunar pentru că pernuţa avea forma unui cap de ursuleţ, iar gura era un fel de buzunar; scoase o scrisoare. Începu să citească întreg conţinutul:
"Îţi mulţumim foarte mult pentru bunătatea de care ai dat parte şi pentru faptul că ne-ai primit în camera ta. Ne cerem scuze dacă am stat mai mult decât ar fi trebuit... şi chiar nu ne-am fi dorit să te sâcâim... însă adevărul este că ne-a fost foarte dor de voi. Vă aşteptăm cu drag pe la noi şi te rog să accepţi micul nostru cadou care se află chiar în spatele acestei hârtii. Mulţumim!"
Pe fundul plicului se găsea o fotografie cu prietenul meu şi bebeluşul care îi făcu timp de câteva zile capul toacă. Acesta zâmbi şi puse fotografia pe birou lângă mai multe fotografii de familie.
În cele din urmă s-a dovedit că această experienţă l-a ajutat foarte mult. Pe lângă faptul că a reuşit să se relaxeze şi să se distreze pe cinste cu mine, a devenit o persoană mult mai calmă şi răbdătoare.

Ziua de 18 ianuarie în istorie

1689 - S-a născut Charles de Secondat Montesquieu, scriitor şi filosof, primul reprezentant al iluminismului francez. Lucrarea sa "De l'esprit des lois" stă la originea doctrinelor constituţionale liberale.

1847 - Franz Liszt concertează la Iaşi, în casa vistiernicului Alecu Balş, unde face cunoştinţă cu Vasile Alecsandri, Gheorghe Asachi, Costache Negri.

1848 - S-a născut, la Şira - Arad, scriitorul Ioan Slavici, nuvelist, romancier, memorialist, dramaturg şi gazetar.

1904 - S-a născut Cary Grant, actor american de origine engleză.

1919 - A fost fondată compania Bentley Motors.   

 

Iubind în taină

Iubind în taină am păstrat tăcere,
Gîndind că astfel o să-ţi placă ţie,
Căci în priviri citeam o vecinicie
De-ucigătoare visuri de plăcere.
Dar nu mai pot. A dorului tărie
Cuvinte da duioaselor mistere;
Vreau să mă-nec de dulcea-nvăpăiere
A celui suflet ce pe al meu ştie.
Nu vezi că gura-mi arsă e de sete
Şi-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi,
Copila mea cu lungi şi blonde plete?
Cu o suflare răcoreşti suspinu-mi,
C-un zîmbet faci gîndirea să se-mbete.
Fă un sfârşit durerii... vin' la sinu-mi.
Mihai Eminescu

Ţigările pot fi înlocuite

Deşi perioada şi timpurile de astăzi îşi spun oful faţă de oameni, nu am putut înţelege niciodată de ce tinerii încep să fumeze. Nu suport ţigările, sunt printre singurele lucruri din lume pe care nu le pot înţelege. Vorba tatălui meu: "de ce să cheltuieşti 13 lei pentru un pachet de ţigări când îi poţi cheltui pe ceva mai bun?". Am o viaţă condusă de principii... unele mai dure decât celelalte... şi chiar dacă am spus că nu înţeleg ţigările, nici nu vreau să o fac vreodată. Singurul lucru ce este de ştiut despre ele... este acela că ţigările ucid. Pe lângă efectele negative pe care le aduce corpului, cum ar fi îmbătrânirea accelerată, creşterea riscului de a face cancer şi chiar afectarea coroanei dentare.
Întotdeauna am crezut că pot exista înlocuitori pentru ţigări... aşa cum vegetarienii au înlocuitorul lor pentru carne, şi anume tofu, fumătorii ar putea înlocui ţigările... cu ţigare electronică... cred cu tărie că există totuşi puterea şi voinţa necesară în fiecare dintre aceşti oameni care îşi consumă viaţa fumând, cred cu tărie că se pot lăsa de acest viciu ucigaş. Este o lume mare, dar o viaţă mult prea mică pentru a fi trăită şi pierdută pentru aceste unelte ale demonilor. Am o filosofie foarte interesantă despre viaţă. Tot ce îmi strică viaţa, tot ce aduce lucruri negative pentru sănătatea mea devine automat cel mai mare duşman. Pe lângă faptul că sunt un credincios convins şi am o frică nemăsurată faţă de meleagurile sfinte şi de Dumnezeu... cândva chiar profesorul de religie spunea în clasă că ţigările sunt împotriva lui Dumnezeu. Iisus a fumat? Fecioara Maria a fumat? Mă îndoiesc... orice îndreptar de păcate ne aminteşte faptul că fumatul este echivalentul păcatului sinuciderii.

 
Lăsând tot ce ţine de religie şi credinţă la o parte, corpul meu este templul pe care îl preţuiesc cel mai mult. Am reuşit să fiu sănătos atât de mult timp, să am un fizic de invidiat şi deodată să dau cu piciorul în tot ce am construit timp de ani de zile? Mă îndoiesc de asta! Am mai văzut oameni pe stradă care fumau... dar fumau "pufăitoare electronice" care, chiar dacă nu sunt bune nici acelea pentru că menţin dependenţa pentru ţigările reale, era de apreciat faptul că aveau dorinţa să se lase de acest viciu. Ce minunat ar fi dacă fumătorii ar începe o revoluţie împotriva ţigărilor... aia da schimbare de situaţie... deşi acest lucru s-ar putea întâmpla oricând, doar că trebuie să fie motivaţi... iar motivaţia o vor dobândi atunci când vor înţelege şi ei cu adevărat efectele negative atât trupului cât şi sufletului.

Imaginea de sâmbătă


În ultima vreme nu am mai avut timp să vă arăt ce mă pasionează. Iată că această artă în 3D este una dintre preferatele mele. Simbolizează Iadul şi poate avea o sumedenie de înţelesuri. Fiecare are o viziune aparte asupra acestei imagini, aşa că vă las pe voi să trageţi o concluzie.

Melodia de weekend


Poate că unii dintre voi o ştiţi deja, însă pentru mine deja a devenit o nebunie. Prima dată am auzit-o la fratele meu în timp ce stătea pe laptop, acum de la un prieten... şi acum o pun de voie bună! Un weekend plăcut vă doresc!

Puţin mai încet, se poate?

Cunoaşteţi momentul ăla din viaţa fiecăruia când trebuie să participăm la un eveniment important în viaţa noastră, fie că este vorba de o nuntă, fie că este vorba de petrecerea celui mai bun prieten în onoarea zilei lui de naştere. Nu sunt un perfecţionist, dar îmi place să fiu atent la detalii. Cred că lucrul cel mai important pentru o petrecere este muzica. Indiferent dacă este muzică dance, clasică sau jazz... sau cine mai ştie ce gen, muzica nu trebuie să lipsească! Eu mi-am făcut un fix în viaţă şi cred că muzica este tratamentul cel mai bun pentru orice; muzica este cea care ne ridică de la pământ şi ne îmbie să mergem mai departe. Am participat cândva la o nuntă a unei rude şi pot spune că am fost dezamăgit în totalitate de amenajarea tehnică a evenimentului. Serviciile prestate de firma răspunzătoare cu luminile, muzica şi efectele speciale au fost jalnice. Muzica se auzea mult prea puternic în boxele care împânzeau sala, deşi socrii le-au atras atenţia de cel puţin două ori în vederea acestui lucru, însă nu s-au luat măsuri. Luminile erau amplasate într-un mod haotic. Nimic nu era organizat, totul era rezultatul unui haos iminent!
Am căutat pe internet din curiozitate, oare mai există firme serioase în ţara asta? Efectiv se pare că da, mai există. Portofoliile şi testimonialele paginii web www.scenotehnica.ro m-au impresionat. Raportul dintre calitate şi preţ este unul incredibil. Am auzit de foarte multe firme, chiar din judeţul meu, care promiteau marea cu sarea la preţuri rezonabile... dar ce mai preţuri. Un preţ rezonabil pentru un amărât de proiector să ajungă să fie de 100€? Nu mulţumesc, mai bine caut pe internet! Şi astfel am dat de această firmă serioasă şi bine organizată.
Revenind la muzică, aceasta ar trebui să fie echilibrată cu mediul în care este ascultată. Într-o sală pentru 500 de persoane, ok, ai nevoie de multe boxe, volumul mult mai ridicat decât ar fi necesar şi poate puţin mai mult bass... dar nu trebuie lăsat totul la mâna începătorilor. Mi s-a acrit să văd cum cei care întreţineau petrecerea începeau să umble pe la volum, ba chiar mai mult, eu mă aflam la doar câţiva metri distanţă de boxele principale... şi credeţi-mă că nu este cea mai plăcută experienţă pe care o puteţi trăi. A doua zi dimineaţa urechile mele încă resimţeau efectele unei organizări proaste. Timp de câteva zile am fost nevoit să dorm mai mereu pentru a evita durerile de cap provocate de zgomotul pe care îl auzeam în timpane. Aici voiam să ajung şi să subliniez ce este mai important. Nu trebuie să foloseşti un volum extraordinar de mare pentru a întreţine o petrecere, ba chiar din contră. Dacă evenimentul este unul fericit, totul ar trebui să producă o stare de fericire participantului, nu una de oboseală sau nervozitate. În viitor o să fiu foarte precaut şi o să evit să mai stau lângă cântăreţi, iar pentru mine, când o să fie momentul sau dacă o să am nevoie vreodată, ştiu la ce firmă o să apelez pentru asemenea servicii.

Citatul zilei

Învață de la ziua de ieri, trăiește azi, speră pentru mâine. Lucrul important este să nu te oprești din a pune întrebări.Albert Einstein

vineri, 17 ianuarie 2014

Ah... weekend!

Pentru că în sfârşit am apucat să iau o pauză de la liceu, chiar dacă este vorba de doar două zile, mi-am permis să vă împărtăşesc dorinţele mele pentru această perioadă de relaxare pe care o caut din ce în ce mai des în ultima vreme.
Blogul m-a ţinut foarte ocupat în ultima săptămână, un lucru pe cât se poate de plăcut. M-a ajutat să trec peste stresul creat la liceu. Nu sunt cea mai importantă piesă de pe tabla de şah, însă sunt implicat în mai multe proiecte care îmi mănâncă destul de mult timp. Îmi face plăcere să particip la activităţi şi să mă implic de asemenea în organizarea lor, dar uneori uit să mai am grijă şi de organizarea vieţii mele personale. Ultima dată când am reuşit să beau o cană sănătoasă şi rece de apă a fost în urmă cu patru zile. Eram foarte obosit şi nu mai simţeam nimic altceva în afară de nevoia de a dormi în patul meu. Acum însă am alte planuri!

 
Pentru ziua de mâine mi-am propus următoarele: trebuie să recuperez timpul pierdut faţă de prietenii mei cei mai buni. În ultima vreme i-am neglijat destul de tare şi nu am mai avut timpul necesar să vorbesc cu ei, să le fac ziua puţin mai frumoasă.
Un alt lucru pe care mi l-am propus este acela de a urmări sezonul al doilea din Dexter în continuare... pentru că m-am oprit din cauza lipsei de timp la al doilea episod..!
În final cred că o să închei totul printr-o plimbare în oraş, o raită prin magazine şi în cele din urmă o cină alături de familia mea.

Top wishlist pentru 2014

Anul acesta pot spune că a început super! Am avut parte de multe surprize frumoase, dar totul într-o egală concordanţă cu alte momente nefericite. Nu aş fi crezut că voi fi atât de norocos şi că voi putea să visez vreodată la ceva mai  mult decât am acum, însă date fiind circumstanţele, m-am gândit că poate ar fi momentul să mă organizez pe toate planurile, şi să îmi realizez o listă de priorităţi. Ştiu că mi-ar trebui zile şi nopţi întregi pentru a pune toate dorinţele mele la un loc, însă astăzi vreau doar să visez cu ochii deschişi şi să nu îmi mai pun bariere!
Am de deva timp în minte un singur lucru, şi fiindcă de felul meu sunt mai econom, în puţin timp voi putea să îmi achiziţionez câteva lucruri pe care mi le doresc.
Voi începe lista de dorinţe pentru acest an cu un aparat foto. Cel vechi s-a stricat într-una dintre excursiile fratelui meu mai mare, şi dacă v-aş povesti păţania lui şi modul în care l-a spart v-ar face să cădeţi pe burtă de râs. Însă revenind la subiectul iniţial, aparatul era destul de bunicel pentru bănuţii pe care i-au dat părinţii mei la acea vreme, şi după ce a fost înlocuit cu un altul nou, diferenţa dintre calitatea pozelor nici nu se putea compara, aşa că am tot stat şi m-am gândit şi am ajuns la concluzia că un aparat foto profesionist e cel mai bun!


Pe locul doi ar fi un telefon nou! Tastatura qwerty a celui pe care îl deţin la acest moment îmi crează un disconfort. Zău ca nu ne înţelegem, şi parcă simt deja dorul telefoanelor clasice! Nici cele cu touch nu prea mă au la "inimă". Ce pot spune? Prefer lucrurile simple care nu sunt atât de greu de manevrat.
La capitolul gadget-uri cam atât ar fi, însă la haine cred că lista ar putea continua la nesfârşit, dar o să încerc să mă limitez la doar câteva piese vestimentare esenţiale oricărui tânăr modern: un sacou, un palton slim-fit, câteva cămăşi şi pantaloni. Miercuri mi-am comandat pentru prima oară din mediul online o pereche de tenişi marca Converse şi abia aştept să îi primesc! Sunt sigur că vor arăta super şi că mă voi simţi foarte bine în ei. De fapt, cred că în orice tip de încălţăminte bărbătească m-aş simţi ok, însă am decis anul acesta să investesc bănuţii doar pe ceea ce îmi place şi îmi trebuie! Nu mă voi mai zgârci şi voi cumpăra produse cu mare atenţie. Înainte aş fi spus cu siguranţă nu produselor scumpe de firmă, însă am ajuns la concluzia că uneori nu toate produsele sunt chinezării umflate la preţ. Dacă ştii de unde să cumperi şi cum să analizezi calitatea produselor, vei şti dacă se merită sau nu investiţia. Şi cine ştie? Poate nişte sacouri de la www.modamiss.ro pentru sora mea, cea care m-a ajutat foarte mult în vederea întemeierii acestui blog. Totodată o să încep să fiu mult mai darnic anul acesta, şi cum o cunosc o fashionistă convinsă, nu cred că ar deranja-o un mic cadou, o mică atenţie din partea fratelui ei. Sunt un mare sufletist şi pun mereu pe primul plan pe cel de lângă mine, fie că este vorba de o rudă, un vecin sau de un prieten! Fericirea mea se produce atunci când şi cei din jurul meu sunt fericiţi. Tocmai de aceea, consider că această pagină web îmi oferă posibilitatea de a face un cadou excepţional pentru o persoană foarte dragă mie.


Ar mai fi şi nişte cărţi pe care le-aş cumpăra anul acesta pe lângă cele impuse pentru lectura obligatorie. Am început să citesc destul de mult şi sper ca anul acesta să reuşesc să adun un număr mare de cărţi răsfoite! Aş dori ca măcar 30 de cărţi să îmi treacă prin mâini şi să le citesc în cea mai mare odihnă anul acesta. Îmi place să mă relaxez la un ceai şi o lectură frumoasă!
Deocamdată am câteva titluri pe care aş dori să le împărtăşesc cu voi: Inocentul, Război şi pace, Nuntă în cer, Catedrala Notre Dame, Roşu şi negru, Idiotul, Anna Karenina.

Distracţie ca pe "vremea mea"

Ieri după amiază am primit o invitaţie din partea colegilor de liceu prin care mi se aducea aminte că ar trebui să mai ieşim şi noi în oraş la un film. Nu mă judecaţi, însă eu de multe ori prefer să mă uit acasă la un film decât să merg la cinematograf să îl văd... poate doar dacă toate ar fi în 3D m-aş obosi să ies din casă, însă pentru restul, nu aş da banii nici dacă aş primi reducere la bilet.
Oricum de felul meu sunt mai selectiv în ceea ce priveşte cinematografia. Îmi place să mă uit la documentare istorice. Am descoperit recent că istoria religioasă este minunată, iar pasiunea mea pentru aceasta a luat amploare foarte rapid, astfel încât niciun documentar nu îmi prea mai scapă.
Dar cum spuneam, am primit o invitaţie la un film nou apărut. Am tot stat şi m-am gândit, şi deşi titlul nu m-a atras în mod special, am zis că merită o încercare de dragul prietenilor mei. O ieşire în grup este oricând bine venită! Trilogia "Stăpânul Inelelor" mi-a plăcut foarte mult atunci când a apărut. Toţi membrii familiei ne-am strâns într-o singură seară să vedem toate cele 3 filme, şi până astăzi a rămas încă preferatul nostru! Am făcut un obicei ca în a doua zi după revelion să ne strângem la mine acasă şi să ne facem un maraton de filme, iar acestea 3 sunt vedetele serii! În final, de ce să pierd o ocazie minunată de a ieşi la un film împreună cu prietenii mei? Hai la distracţie Joe!


Random Post

Sunt tânăr, sunt visător, sunt eu...am doar 16 ani, însă nu sunt precum ceilalţi, sau aşa îmi place să cred! 
Nu am rămas niciodată indiferent la nevoile celorlalţi, şi mereu am oferit ajutor chiar dacă puterile mi-au fost limitate. Îmi place să cred că într-o zi lumea va fi altfel, că ne vom putea organiza şi că vom putea fi mai buni şi ajuta pe cei care suferă. Îi aud pe prietenii mei în fiecare zi spunând că îşi doresc maşini, telefoane noi şi alte minuni costisitoare, însă eu ma întreb, oare s-au gândit vreodată că sunt oameni care doar îşi doresc o felie de pâine sau un acoperiş deasupra capului? O perna pe care să îşi liniştească gândurile sau un bec pentru a le lumina camera... viaţa?
Oare când am învăţat să fim atât de superficiali şi să uităm de cei de lângă noi aflaţi în momente grele? Sunt de părere că banii pot cumpăra multe, însă nu îţi oferă nimic! Degeaba ai cele mai noi gadget-uri şi cele mai scumpe haine dacă omul din tine nu este de valoare. Sunt atât de mulţi care suferă în acest moment, şi s-au întâmplat atât de multe lucruri urâte în ultima perioadă încât a ajuns să imi fie milă de cei care îşi inchid ochii şi se prefac că nu văd nimic... nimic din ce se întâmplă în jur!
Mi-aş dori să fim altfel! Să ne deschidem sufletul mai des, să ajutăm şi să fim mai buni! Am speranţa că într-o zi totul se va schimba, şi chiar dacă eu nu voi putea influenţa cu mult această lume, cei de după mine să fie şi mai puternici şi mai motivaţi să alunge răutatea care ne înconjoară şi să nu uite că toţi suntem fraţi, o unitate, un singur popor! Poporul lui Dumnezeu!


Italiano vero pt. 2

Mai ţineţi minte peripeţiile lui Giuseppe şi a tinerilor italieni despre care vă aminteam în urmă cu două sau trei postări? Ei bine, iată că aceştia după ce au părăsit ţărişoara noastră au fost foarte mulţumiţi de serviciile dispuse de hotelierii români încât s-au hotărât să revină, însă de această dată pentru o expediţie la munte. Aceştia s-au decis să facă peste numai câteva săptămâni de la ultima vacanţă petrecută în România, o expediţie montană prin Carpaţii noştri de toate vremurile. Cum era şi de aşteptat, aceştia s-au cazat la o pensiune. De această dată erau mai mulţi decât la început, însă pentru cei care i-au găzduit nu putea însemna nimic altceva decât un câştig minunat.
Giuseppe făcu primul pasul în camera în care fusese cazat împreună cu prietenii săi. El se uită prin jur şi analiză toate detaliile camerei. Nu lipsea nimic, ba chiar era mai bine dotată decât camera de pe litoral. Se scuză în faţa prietenilor şi plecă la baie; drumul fiind unul foarte lung, acesta nu apucă să coboare mai deloc din maşină pentru a se uşura. După ce îşi rezolvă nevoile fiziologice, se spălă pe mâini, pe chip şi în cele din urmă începu să caute nişte prosoape pensiune. Apa îi curgea pe mâini şi pe faţă, însă nicăieri nu se întrevedeau nişte prosoape. Giuseppe chicoti şi zâmbi privindu-şi reflexia în oglindă.
- Ah, românii ăştia! Ce oameni!
Ieşi din toaletă şi plecă direct spre gazda care îi invită la pensiune. Acesta se arătă mâniat de faptul că personalul pensiunii nu le asigură toate utilităţile. Se hotărî să ducă el însuşi în camera italienilor un set întreg de prosoape uscate şi foarte moi.
Giuseppe îşi luă echipamentul montan şi se aventură împreună de compatrioţii săi. Intră din ce în ce mai mult în inima munţilor şi se îndreptă spre un izvor folosindu-se de o hartă. Pentru prima dată în viaţa lor, italienii străbătuseră un drum minunat, o potecă spre o lume aproape ireală. Aceştia se adăpostiseră de soarele blând la umbra unui copac din mijlocul unui luminiş şi se aşezară toţi într-un cerc mare. Toţi priveau spre cer întrebându-se dacă ţara noastră poate fi mai minunată de atât. Apucaseră să vadă litoralul şi munţii... ce mai era de vizitat?! Giuseppe se ridică deasupra celorlalţi şi pe un ton poruncitor le spuse prietenilor săi:
- În curând o să vizităm castelul marelui şi legendarului Dracula! Cine este cu mine?!
Italienii strigară în cor:
- Viva România!

Distrugerea lumii


Vă invit să vizionaţi această animaţie de la început până la sfârşit. Pe mine m-a impresionat foarte tare, în condiţiile în care lumea se îndreaptă spre un asemenea scenariu din ce în ce mai repede. Sper că o să înţelegeţi mesajul transmis, dar totodată îmi doresc să găsiţi mai multe înţelesuri asupra acestui mic videoclip.

Citatul zilei

"Eşecul este cheia succesului; fiecare greşeală ne învaţă ceva." Morihei Eushiba

joi, 16 ianuarie 2014

Italiano vero

Nişte turişti veniţi din Italia s-au gândit să petreacă cândva o săptămână pe litoralul românesc. Erau tineri, nu aveau griji. Odată ajunşi în ţărişoara noastră minunată, aceştia s-au cazat la un hotel. "The Big Palm Tree"...
Oaspeţii au fost întâmpinaţi cu bucurie de către una dintre recepţionerele hotelului. Aceasta îi îndrumă spre camera ce le servea drept cămin pentru următoarele câteva zile petrecute în România. Femeia nu avea mai mult de 30 de ani, iar tinerii, dintre care mai mulţi băieţi, se uitau siropos la ea, însă erau doar priviri inocente spre satisfacerea unei pofte tinereşti... ce se putea întâmpla?!
Odată intraţi în camera hotelului la care fuseseră cazaţi, tinerii îşi lăsară bagajele pe podeaua camerei. Hotelul era unul de cinci stele, ceea ce i-a încântat foarte tare pe turişti. Aveau la dispoziţie două dulapuri imense, trei paturi duble, o toaletă curată şi un balcon cu vederea spre mare... spre răsărit.
- Ah, Giuseppe, priveşte aici. Ce vedere minunată!
Una dintre fete îşi puse mâinile în şold şi începu să bată nervos cu piciorul în podea. Se uita direct spre pat când cei din jurul ei se întoarseră şi observară că lipseau lenjerii de pat. Unul dintre băieţi pufni furios. Pe broşura primită la intrarea în hotel se preciza clar că toate paturile aveau lenjerie curată şi pernele "cele mai pufoase din lume". Evident, acestea lipseau cu desăvârşire. Liderul acestei vacanţe, Giuseppe, îşi luă telefonul cu el apoi se îndreptă spre recepţia hotelului. Acolo o întâlni din nou pe fata care îi îndrumă spre cameră. De data aceasta, recepţionera era speriată... era o perfecţionistă şi ştia că greşise ceva numai privindu-i mersul furios. Începu să se clatine uşor pe picioare, când deodată Giuseppe o apucă de mână şi spuse: 
- Fii drăguţă, poţi să duci în camera 57 nişte aşternuturi... lenjerie pentru pat? Ar fi minunat dacă la noapte am putea dormi înveliţi cu ceva şi chiar să dormim pe nişte perne pufoase... exact aşa cum scria în broşură.
Recepţionera se făcu mică în faţa muntelui de om, om care nu avea intenţii rele, şi aprobă printr-o onestă şi aproape insesizabilă mişcare a capului.
Giuseppe se întoarse la cameră. De acolo, el porni o adevărată petrecere. Îi luă pe toţi, se echipă cu tot ce avea pentru plajă şi nu uită să îşi ia camera foto scumpă pentru a imortaliza momentele preţioase alături de cei dragi. Aceştia porniseră spre plajă. Pe drum, ei îşi împărtăşiseră părerile despre ţara noastră. Erau foarte fericiţi şi zâmbeau larg încât le puteai distinge fiecare trăsătură a coroanei dentare. Desigur... nimeni nu analiza aceste detalii neinteresante pe cât se uitau la zâmbetul strălucitor şi triumfător prin soarele arzător şi auriu.
După o zi întreagă petrecută la plajă, italienii s-au întors la hotel. Spre surprinderea lor camera era mult mai bine aranjată, având tot ce şi-au dorit ei iniţial şi pe lângă toate acestea, pe fiecare pat se afla o floare şi o brăţară care să le reamintească de micuţa noastră, dar minunată, ţară!
- Ei, de ce să ne culcăm de acum? Seara este încă tânără! Dimineaţa este departe! Viva Italia! Viva România!

Top muzical

A venit vremea să fac şi un mic top muzical. Atrag atenţia că este un top realizat integral din muzică rock.

15. Evanescence - My Immortal
14. Paramore - Decode
13. Muse - Supermassive Black Hole
12. Linkin Park - What I've Done
11. Three Days Grace - Now Or Never
10. Black Veil Brides - Savior
9. The Pretty Reckless - Make Me Wanna Die
8. Skillet - Hero
7. Skillet - Falling Inside The Black
6. Rise Against - Bricks
5. Rammstein - Mein Herz Brennt
4. Rise Against - Make It Stop
3. Evanescence - Lithium
2. Three Days Grace - Nevert Too Late
1. My Chemical Romance - I Don't Love You

Praf la praf şi cenuşă la cenuşă

Când sufletul îţi este împrăştiat în o mie de cioburi... când corpul... propriul templu începe să ţi se dărâme... când încasezi lovitură după lovitură şi începi să uiţi cum arată realitatea... ce faci? Te lupţi să treci printr-o mare de foc; devii cea mai oribilă creatură pe care ţi-o puteai imagina... ceva grotesc, ceva fără sentimente. Începi să urăşti tot ce te înconjoară şi îi alungi pe toţi cei care vor să te ajute. Cei care te iubesc, cei care ţin la tine încep să îţi uite chipul... uită cine erai de fapt în trecut. Te uită, devii un necunoscut.şi totodată te uiţi pe tine însuţi.


Viziunea asupra lumii ţi se schimbă, crezi că toţi au acelaşi chip... chipul pe care vrei să îl vezi şi pe care ţi-l doreşti cel mai mult... însă odată cu acest chip... presari peste tine pământ. Cu fiecare picătură, cu fiecare lacrimă pierdută pentru acel chip, începi să te pierzi... oare... oare este acesta Iadul..? Oare Iadul este mai mult decât foc şi pulbere..? Oare Iadul se naşte în noi?

Să muncim în Bucureşti

Niciodată nu mi-am dorit să locuiesc în capitală. Ştiţi şi voi cum este... multă poluare fonică, prea multe maşini, drumuri şi străzi interminabile... chiar nu mi se potriveşte. Totuşi, iată că unii sunt dispuşi să locuiască şi să lucreze în Bucureşti fără nicio problemă, tatăl meu fiind un foarte bun exemplu. Având în vedere faptul că este nevoit să facă naveta săptămânal pentru a ajunge la locul de muncă, drumul nu îl mai deranjează atât de mult pe cât îl deranjează oraşul în sine. Nu este chiriaş la nimeni, pur şi simplu stă la un cămin, tatăl meu lucrând în armată. De foarte multe ori mi-a explicat că nu se poate bucura de cele mai bune condiţii. Apa nu este întotdeauna caldă, caloriferele nu funcţionează prea bine, iar dezordinea din camere te cam obligă să chemi o echipă de curăţenie la domiciliu Bucureşti. Îl cunosc foarte bine, nu este un mofturos, dar are şi el propriile sale limite şi necesităţi când vine vorba de trai. Spre deosebire de mine, este puţin mai sever şi mai strict în ceea ce priveşte curăţenia. Nu îl condamn, nici eu nu pot trăi într-un mediu mizerabil. Ambianţa şi mediul în care trăim ne caracterizează ca oameni.
Am auzit de foarte multe ori că serviciile de acest gen sunt la mare căutare în Bucureşti. De ce? Chiar nu am nici cea mai mică idee... cine ştie? Bucureştenii sunt prea leneşi? Ocupaţi? Sau pur şi simplu au prea mulţi bani de aruncat? Da, orice este posibil! Chiar dacă repet ceea ce am amintit anterior, nu îmi doresc să îmi petrec zilele prin Bucureşti... oraşul care a fost cândva "micul Paris"... dar nu m-ar deranja să îmi deschid o mică afacere. Trebuie să fim realişti, astăzi totul se face cu bani. Nu ai banul? Eşti un mare zero!
Se vede foarte clar că tinerii sunt tot mai tentaţi de a intra în această lume a afacerilor, dar oare câţi sunt dispuşi să îşi îndeplinească această dorinţă? Să îşi realizeze planurile, să îşi încheie socotelile cu viaţa socială simplă pe care o au? Eu aş fi dispus să risc multe pentru un asemenea viitor. Combinând această dorinţă disperată şi nebună de a fi întotdeauna ordonat şi curat cu planurile de viitor în afaceri, cred că aş avea parte de un profit destul de bun. Urăsc să o spun, deşi această vorbă este pe bună dreptate, dar banii sunt murdari şi trebuie să îţi asumi nişte riscuri înainte de a putea întrezări orice posibilitate. 
Revenind la subiectul iniţial, tatăl meu chiar s-a gândit într-una din zile să apeleze la o firmă de curăţenie. În camera în care stă există un miros destul de îmbâcsit de la toate gunoaiele pe care le lasă colegii lui de cameră prin dulapuri, sub paturi şi chiar pe podea. Norocul lui era acela că urma să plece următoarea zi... deci nu merita să îşi bată capul cu asemenea lucruri... doar trebuia să îndure încă puţin Iadul ce îl înconjura şi să îşi păstreze banii pentru lucruri mult mai folositoare.

Citatul zilei

"Când lumea te laudă, ascult-o, numai lauda ce ţi-o aduci tu singur n-o asculta. Vei vedea ce frumos se reduc laudele lumii la nimic şi cum înveţi a preţui exact valoarea propriilor tale acte."  
Mihai Eminescu


O dimineaţă glorioasă

Bună dimineaţa tuturor!

Cred că este prima dată când scriu o asemenea postare, însă este o trăire care merită povestită. Tocmai ce m-am trezit şi am început să mă mişc prin casă, fiind singur de această dată, un reminder al telefonului îmi amintea faptul că trebuia să...

1. "Duc gunoiul la poartă."
2. "Spăl vasele din chiuvetă."
3. "Hrănesc maleficele găini."

Ok, nimic neobişnuit până acum. Ieşind afară din casă, ce să văd? Cei doi câini pitici ce-mi servesc drept animale de companie, pisica fiind ascunsă cine ştie pe unde, m-au întâmpinat în stilul lor. Au început să sară peste mine şi să mă murdărească de pământ. Repet, nimic neobişnuit!

1. "Duc gunoiul la poartă."
2. "Spăl vasele din chiuvetă."
3. "Hrănesc maleficele găini."


Având în vedere faptul că sunt patru găini şi un singur cocoş, acesta nu prea suportă să fie deranjat din "şedinţa" lui permanentă alături de "consilierele" sale. Nici bine nu am intrat în ţarcul găinilor când deodată a început să se apropie furios de mine. M-am făcut spre el cu piciorul... şi ce să vezi? S-a dat puţin în spate, iar apoi a sărit pe el. M-a prins destul de tare cu ghearele! Noroc că purtam o pereche groasă de blugi... în caz contrar... ajungeam la mama la servici (la spital). Calculând puţin situaţia, mi-am dat seama că nu puteam să mă mai apropii de trocul în care le vărsam mâncarea, doar din cauza cocoşului. M-am retras puţin şi m-am dus să caut un scut. Am găsit un soi de prelată veche şi împreună cu ea mi-am continuat misiunea... ducând-o de data aceasta la bun sfârşit. Da... numai unui average Joe i se poate întâmpla aşa ceva dimineaţa.

Vă urez o zi cât mai frumoasă şi liniştită!

miercuri, 15 ianuarie 2014

Alegerile de mâine sunt făcute azi

Uneori mă gândesc, ce viitor mă aşteaptă oare? Aş putea fi un pompier curajos... un medic dentist... sau un dresor de lei..! Sau poate un expert contabil Otopeni... de ce îmi tot pun această întrebare? Sunt foarte preocupat de viitoarea mea viaţă. Nu sunt mofturos, nici lacom, dar nu doresc un trai josnic. Mi se pare sub onoarea şi demnitatea mea să trăiesc o viaţă mai rea decât cea pe care mi-au oferit-o părinţii mei de-a lungul timpului. Sunt un om cu idei şi planuri măreţe pentru viitor. Sunt un idealist! Îmi calculez fiecare mişcare, uneori mai puţin... alteori prea mult, dar mă asigur întotdeauna să nu îmi distrug şansele. Nu cred în noroc cum nu cred nici în ghinion, dar cred cu tărie în ziua de mâine, în destin, o zi în care totul se poate schimba în doar câteva secunde. Este ok să visez, mulţi mi-au spus asta... însă mulţi din cei care mi-au spus acest lucru încă visează. Decizia mea a fost una foarte importantă şi directă: având în vedere societatea şi lumea în care trăim, trebuie să mă menţin treaz şi cât mai puternic; dominat de ideea de a avea o viaţă frumoasă, un trai decent în viitor. Ţara aceasta, din câte se pare, se duce de râpă pe zi ce trece. Nu ştiu dacă o să avem vreodată ocazia să prindem acea schimbare pe care o aşteptăm de ani de zile, însă sper şi cred cu tărie că schimbarea aceea există şi că ne aşteaptă, doar că trebuie să ne pregătim mai mult. Viaţa are multe lucruri bune! Viaţa este un deliciu care trebuie analizat de o mie de ori înainte de a fi gustat. Totul ne este întins în faţă. Dacă se poate spune aşa, trebuie să ne servim singuri! Lumea poate fi un loc mai bun, doar trebuie să credem, însă înainte de a crede, trebuie să ne asigurăm că noi suntem cei care o fac un loc mai bun, mai sigur. Suntem singurii capabili să scăpăm de corupţie, de un regim propagandist care ne intoxică mentalitatea în fiecare zi cu minciuni şi promisiuni false... suntem singurii care putem face o schimbare! Voinţa este cea care ne lipseşte... nu, nu! Voinţa şi motivaţia! În cele din urmă ar trebui să gândim că în acelaşi timp, dacă vom apuca acel moment din viaţă în care totul se va schimba în bine, lumea va deveni un loc mai bun şi pentru cei care urmează să se nască şi să continue misiunea noastră.

O picătură de cunoaştere

Recent am început să fiu foarte interesat de demonologie şi tot ce ţine de viaţa spirituală. Având în vedere că sunt un tânăr foarte credincios şi cu frică neţărmuită faţă de Dumnezeu, sunt la fel de sigur că există şi demoni. Am găsit o listă foarte interesantă cu demonii care ne influenţează vieţile în cele mai rele moduri... de la lăcomie la nerăbdare... până la mândrie... tot ce facem este controlat fie de extrema bună, extremă spre care dorim să ne îndreptăm, fie spre extrema negativă... şi anume Iadul. Un lucru foarte interesant este acela că noi evităm cu ardoare să pronunţăm numele necuratului: Lucifer.


O analiză a cuvântului ne permite să observăm dincolo de aceste bariere religioase care ne împiedică să îl rostim din cauza fricii de a cădea în păcat sau pur şi simplu din cauza fricii faţă de cel care poartă acest nume. Într-adevăr, nimeni nu vrea să îi pronunţe numele, ok, dar cine ştia că Lucifer înseamnă de fapt "Purtătorul Luminii"? Cine ştia că acest înger căzut în ispită din propria mândrie a fost unul din cei trei Serafimi? Poate că unii dintre voi ştiaţi asta, şi ruşine să îmi fie că eu nu am ştiut până acum de acest lucru, dar iată că internetul a început să îmi placă mai mult de la o vreme. Un moment legendar în care Lucifer s-a aşezat pe tronul divin, tronul lui Dumnezeu; un moment în care Lucifer a transformat Raiul într-o zonă apocaliptică unde îngerii purtau războiul divin, războiul pentru supremaţie. Ce ar fi fost dacă nu ar fi existat Sfântul Gavril? Dar dacă nu ar fi existat Sfântul Mihail, cel care l-a izgonit pe Lucifer în Iad. Ce ar fi fost această lume fără ei? Chiar dacă religia, ca materie pe care o învăţ la liceu, nu prezintă aceste detalii, mi-am dat seama că este de fapt cea mai frumoasă şi mai interesantă carte de istorie scrisă vreodată!