miercuri, 26 februarie 2014

No more, please!

Dragii mei, ziua de astăzi nu se numără printre cele mai frumoase zile petrecute de mine. Nu ştiu când a început, nu ştiu de ce, dar de ceva vreme tot mă chinuie o durere de cap. Vorbele colegului meu de bancă: "Ce faci măi? Ai plecat de acasă ca să stai degeaba?". Într-adevăr, eu sunt o persoană mai activă de fel, însă astăzi am fost total pe lângă. Ameţeala şi-a cam spus cuvântul, de aceea am fost nevoit să stau toată ziua tolănit pe bancă la liceu... şi ca totul să fie şi mai ridicol, de vreo patru ori am şi adormit. Desigur, cum colegul meu de bancă este mai glumeţ din fire, ce putea să facă? A luat un pix şi a început să mi-l bage prin ureche, că doar... deh... ce se poate întâmpla?! Chinuit de această durere stupidă, am reuşit să petrec o zi întreagă la liceu fără să mor. Foarte încăpăţânat şi eu, am refuzat să plec acasă sau să merg la cabinetul medical, deşi nu cred că mi-ar fi rezolvat cu nimic migrena acele "asistente" sau chiulul. Norocul meu a fost acela că există o persoană în clasă care se îngrijeşte de mine atunci când nu sunt în apele mele. Colega mea preferată m-a ajutat! Mi-a salvat ziua dacă pot să spun aşa. Nu sunt sigur ce pastilă mi-a dat, dar ştiu că în doar o oră, toată ceaţa şi norii pe care îi vedeam din cauza ameţelii erau deja de domeniul trecutului. Chiar şi aşa, nu am scăpat încă de durere, dar în ideea că îmi revin rapid, sper ca până mâine dimineaţă totul să fie ok. O seară bună vă doresc tuturor, lipsită de stres, dureri (aşa, ca ale mele) şi oboseală.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu