Cred că am mai abordat în trecut un astfel de subiect, dar îmi place să povestesc de foarte multe ori, altfel... care ar mai fi farmecul vieţii? Tatăl meu a avut o maşină (Dacia, mai exact) care îi făcea foarte multe probleme. În fiecare dimineaţă, înainte să plece la locul de muncă îl puteai auzi din casă cum încerca să pornească maşina... însă niciodată nu îi reuşea din prima... iar atunci când se întâmpla acest lucru, fie îi umblase un mecanic expert sub capotă, fie Dumnezeu s-a săturat să tot fie trezit la ore matinale de bubuiturile scoase pe ţeava de eşapament. Într-o bună zi, înainte ca maşina să fi fost vândută, tatăl meu a reuşit să rezolve problemele de sub capotă, însă de această dată se iviseră altele. Undeva în jurul Craiovei, într-una dintre anvelope intră un cui, ceea ce a dus imediat la explodarea camerei. La cât de bine dispus era tata în acel moment, atât îi trebui ca să îi ruineze ziua. Am sunat către o companie de tractare, am fost luaţi, iar odată ajunşi la sediul acestor oameni un panou mare ne-a atras atenţia amândurora. Deşi înţelegerea textului era cam imposibilă din cauza mizeriei care se afla pe litere, am reuşit să desluşesc totul: "cumpără anvelope din Craiova! Anvelope 205 55 r16 şi 185 65 r15". Ok, dacă prima propoziţie era destul de uşor de înţeles... să mor dacă m-am prins ce anume voiau să reprezinte acele cifre... 205... 185. Am trecut mai departe împreună cu tatăl meu, încercând în acelaşi timp să-l zărim pe omul prin care primisem ajutor. Odată găsit, el şi cu tata au început să monteze singuri o roată nouă, tata fiind în impas cu timpul. Montase roata aşa cum o găsise acel mecanic, deşi nu era cea mai bună roată din lume, apoi pornisem înapoi la drum. Trebuie să vă spun că urăsc drumurile lungi... nu sunt un fan al puşcăriilor pe patru roţi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu