vineri, 7 februarie 2014

Plictiseală la superlativ

În această seară familia mea a organizat un complot de proporţii colosale împotriva stării mele de bine. Odată ajuns acasă, fratele meu s-a pus în pat... desigur că nu a luat mai mult de zece minute ca acesta să adoarmă... la ora 8! Părinţii mei la fel, în dormitorul lor stând la TV... iar eu? Stau de câteva ore şi mă rog la Dumnezeu să îmi lumineze mintea şi să facă timpul să treacă mai repede. Până acum am stat şi am ascultat muzică, am mai lucrat puţin la blogul cel nou de pe WordPress şi m-am axat puţin pe un joc stupid. Nu ştiu ce faceţi voi la sfârşit de săptămână, dar eu mă plictisesc enorm... şi chiar urăsc când se întâmplă asta. Până data viitoare, vă las cu o melodie frumoasă. O seară plăcută vă doresc!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu